Cezar Petrescu, prozator

 Membru al Academiei Române. Scriitor fecund, a fost una dintre cele mai originale personalităţi literare ale perioadei interbelice, care s-a impus în cultura noastră prin creaţia sa epică şi prin activitatea publicistică.

Autor a peste 50 de volume (romane, nuvele, povestiri, literatură pentru copii etc.), el a intenţionat – urmând exemplul lui Balzac – să realizeze o vastă Cronică românească a veacului XX.

Din numeroasele sale romane şi nuvele se reţin doar câteva, ce-i fixează însă scriitorului un loc de frunte în cadrul prozei româneşti: „Întunecare” (2 vol., 1927), „Calea Victoriei” (1930), „Comoara regelui Dromichet” (1931), „Aurul negru” (1932), „Duminica orbului” (1934), „Apostol” (1935). A fost unul dintre fondatorii revistei „Gândirea”, pe care a şi condus-o între anii 1921 - 1923.