Cocina administrativă de la marginea oraşului

Talciocul Iaşului este un focar de infecţie * fără grupuri sanitare şi tarabe, dar cu taxe clare la intrare, acest obiectiv al Primăriei este aducător de venituri la buget, dar, cu toate astea, condiţiile de acolo sunt dintre cele mai mizerabile * sub acoperirea faptului că talciocul este un obiectiv gestionat de una dintre societăţile comerciale din subordine, primarul Iaşului a refuzat un simplu gest de normalitate, respectiv să transfere tarabele de la fostul bazar, care ruginesc sub podul Nicolina, către talciocul de sub Cetăţuia

Niciunde sărăcia Iaşului nu îmbracă o formă mai vizibilă ca la talciocul de la poalele Mănăstirii Cetăţuia. Nicio formă de organizare administrativă pare că nu acoperă această activitate, care devine din ce în ce mai mizeră şi mai antisocială. Ca un paradox, de jur împrejurul acestei expresii a sărăciei, sute de maşini, unele chiar de lux, blochează artera îngustă care face legătura atât cu târgul de cherestea, cu cel de maşini, cu bazarul, dar şi cu talciocul. Pe „malurile” unor petice de bălţi, de la baza pasarelei auto şi până la coada acestei salbe de obiective administrate de Ecopiaţa, oameni încovrigaţi de frig, de bătrâneţe sau foame, privesc rugător trecătorii, poate s-or încumeta să le cumpere ciuveiele aşternute pe celofanele murdare de noroi. Incinta talciocului nu face nici aceasta abstracţie de decorul exterior. Solul pare că nu a fost nivelat deloc pentru a face loc unei activităţi comerciale. În jurul ochiurilor de bălţi, oamenii şi-au aşezat marfa sărăcăcioasă şi privesc cu resemnare în luciurile de apă bâhlită, ca într-o copcă în care norocul de a avea un cumpărător se lasă aşteptat. Se vând de toate, de la antibiotice expirate şi până la chiloţi prespălaţi. Nu există pudoare, respect faţă de cumpărător şi se pare nici interes pentru a-şi face marfa vandabilă, în condiţiile în care aceasta este expusă direct din coşul de rufe sau din debarale. Nu se ştie provenienţa mărfii şi nu există niciun control asupra mărfurilor scoase la vânzare.
Chirica refuză să modernizeze talciocul
Mai nou, norocul vânzătorilor ar putea veni tot din partea cumpărătorilor de chilipiruri care au făcut recent o adresă către Primăria Iaşi, prin care au solicitat asigurarea unor condiţii propice desfăşurării unui act de comerţ civilizat. „Actualul talcioc este un focar de infecţie. E păcat să avem o astfel de situaţie într-un obiectiv public administrat de Primărie, în condiţiile în care, totuşi, acolo se plătesc nişte taxe de intrare, atât pentru vânzători cât şi pentru vizitatori. Deoarece actualul talcioc este total descoperit, ar fi indicat să se transporte copertinele alea de tablă de la fostul bazar, pentru a oferi celor ce vând acolo, un minim confort”, se arată în respectiva adresă. Răspunsul dat de şeful administraţiei ieşene a fost de-a dreptul halucinant. „Nu mai gestionăm noi activitatea acolo. Talciocul este gestionat de SC Servicii Publice (n.r. - de fapt este vorba despre EcoPiaţa), deci e o activitate în slujba unei societăţi comerciale şi trebuie să vedem şi care este cadrul legal. Noi nu încasăm nimic din taxa de bazar sau cea de talcioc”, a spus primarul Mihai Chirica. Pare neverosimilă o astfel de reacţie din partea unui primar care compară Iaşul cu „Dubaiul estului”, dar are în gestiune atât de multe „Gline”, a căror imagine nu este reflectată nici în oficiosul Primăriei şi nici în plimbările sale curente. Nelu PĂUNESCU

„Nu mai gestionăm noi activitatea acolo” - Mihai Chirica, primarul Iaşului