Cum şi-au construit sucevenii propriile troleibuze

În 1989, 12 tineri, angajaţi ai societăţii de transporturi Suceava, au mers la Uzina „Autobuzul” din Bucureşti şi au asamblat 10 troleibuze * demersul a fost impus de faptul că fabrica din Capitală nu făcea faţă comenzilor * autovehiculele au circulat, ulterior, la Suceava

Societatea de Transport Public Local (TPL) Suceava vinde lunar un milion de bilete de călătorie. Par multe, dar sunt puţine faţă de cerinţele înregistrate înainte de 1989. Atunci, transportul public se făcea cu troleibuze. Infrastructura pentru aceste vehicule a fost inaugurată parţial pe 15 august 1987. Este vorba despre liniile de alimentare de pe traseul Burdujeni- Obcini. Tot pe 15 august 1987 a circulat pe străzile oraşului şi primul troleibuz. Vehiculul nu a părăsit baza până când nu a fost decorat cu o fotografie de-a lui Nicolae Ceauşescu, îşi aminteşte Adrian Smochină, şeful Compartimentului de Exploatare de la TPL. „Înainte să vină troleibuzele, parcul auto al societăţii de transport avea doar autobuze foarte vechi. Poate vă amintiţi despre autobuzele cu acea cuşcă în care stăteau taxatorii. De aici şi vorba: dă din mână în mână, până în fund la taxatoare”, ne-a spus Smochină.
Sucevenii au construit 10 troleibuze
În 1987, în Suceava au ajuns 18 troleibuze, iar în 1989 încă alte zece. Puţini ştiu că cele 10 mijloace de transport au fost asamblate de o echipă de muncitori de la Suceava pentru că fabrica producătoare de la Bucureşti nu făcea faţă comenzilor. Şeful de coloană al TPL, Sorin Fodor, a făcut parte dintre muncitorii care au construit troleibuze pentru Suceava. „Uzina «Autobuzul» Bucureşti nu a putut să onoreze comanda pentru că lucra foarte mult pentru export. Am plecat din Suceava doisprezece băieţi tineri şi, în trei luni, am făcut zece troleibuze. Ne ajutau specialiştii, dar noi făceam toată munca”, îşi aminteşte Fodor.
Troleibuzele casate
Pe vremea comuniştilor, revizia mijloacelor de transport se făcea zilnic. Totuşi, inginerii şi tehnicienii reuşeau cu greu să facă rost de piese de schimb. „Chiar şi aşa, se punea foarte mult accent pe siguranţa călătorului”, ne-a spus Adrian Smochină.
Până în 1990, liniile de alimentare a troleibuzelor au fost extinse şi în cartierul Iţcani. Investiţia a fost costisitoare, dar extrem e utilă. „Călătorii nu aveau alternativă. Nu aveau maşini. Stăteau călătorii pe treptele troleibuzelor. Nu puteau şoferii să închidă uşile din cauza lor. Circulau cu uşile deschise”, ne-a spus Fodor.
În 2010, troleibuzele Sucevei au fost casate. Au fost distruse şi liniile de alimentare cu energie electrică. Au rămas doar stâlpii din beton. Acum sucevenii circulă cu 33 de autobuze. Cât despre transportul ecologic, conducerea Primăriei intenţionează să cumpere cinci autobuze electrice. Despre troleibuze nimeni nu mai spune nimic.

Citeşte şi: Olimpic internţional din Rădăuţi: „Vreau să ajut România în domeniul aeronauticii”

Oana ŞLEMCO

„În 1996, am avut 42.000 de abonamente/ lună” – Sorin Fodor, şef de coloană la Societatea de Transport Public Local