Emil Iordache, critic şi istoric literar

 Şi-a început activitatea didactică în învăţământul gimnazial în 1979, la şcoli din judeţul Botoşani, unde a lucrat până în anul 1983. În perioada 1984-1990 a fost secretar de redacţie al revistei „Caiete botoşănene”. Din 1990, până la sfârşitul vieţii, a fost profesor la Catedra de Limbi Slave a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Între anii 1996 şi 2001, a fost secretar general de redacţie al revistei „Convorbiri literare”.

A debutat publicistic în 1982, după care a colaborat la numeroase reviste şi ziare cu studii şi articole de critică şi istorie literară, recenzii etc. A publicat zece volume, printre care „Semiotica traducerii poetice” (1994), „Carte către Serghei Esenin” (1995), „Literatura orizontală” (1998), „Cărţile de pe masă” (2000), „Studii despre Gogol” (2000), „Variaţiuni pe marginea subteranei” (2004). În colaborare cu Gellu Dorian a publicat „Paşii Poetului” (1980). A făcut numeroase traduceri din literatura rusă. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.