EXCLUSIV Până unde merge subiectivismul judecătorilor?

Procesul de pronunţarea a verdictelor este unul complex, iar factorul uman este puternic implicat * de la pericolul subiectivismului la curajul alegerii unei soluţii corecte, judecătorii au o sarcină care atinge întreaga societate

 

 Pentru cei care trec pragul unei săli de judecată, procesul pronunţării unui verdict pare misterios şi, uneori, de-a dreptul olimpian. Cum se fixează, de exemplu, pedeapsa unui răufăcător? „Potrivit Codului penal, stabilirea duratei pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului. Se au în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, gravitatea consecinţelor produse, antecedentele inculpatului, mai ales prin natura şi frecvenţa infracţiunilor, conduita din timpul procesului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, dacă recunoaşte fapta, dacă legea prevede circumstanţe atenuante sau agravante ce i se aplică. La modul personal vorbind, trebuie să dai dovadă de responsabilitate, să fii interesat de amănuntele speţei, să ai răbdare să asculţi oamenii şi să nu te crezi Dumnezeu”, ne-a spus un judecător ieşean.
Este magistratul subiectiv, cum se spune adesea? Da şi nu, tocmai fiindcă e om, nu maşină. „Setul de valori personale ale judecătorului, filozofia acestuia sau convingerile despre drept nu pot constitui subiectivism sau prejudecată. Trebuie făcută distincţia între opinie, care este acceptabilă, şi subiectivism, care este inacceptabil. Dispoziţiile sau comentariile judiciare asupra probelor, făcute în cadrul procesului, nu sunt nici ele cuprinse în interdicţie, decât dacă se pare că mintea judecătorului este închisă şi nu mai ia în considerare toate probele”, crede magistratul Cristi Danileţ. Ce ar trebui oamenii să ia drept dovadă că lucrurile o iau razna? Lista întocmită de specialişti cuprinde epitetele, mormăielile, poreclele denigratoare, stereotipurile negative, glumele în legătură cu sexul, cultura sau rasa unei persoane, ameninţările, actele ostile, referirile nerelevante la caracteristici personale.

Legatura dintre cele 10 porunci si Codul penal

Teama, exclusă din ecuaţie
Foarte important pentru magistrat e să nu se teamă să ia o decizie, în limitele legii. „E datoria judecătorului să hotărască. El nu poate fi nehotărât în deciziile pe care le ia. În deliberare, judecătorul are de ales între mai multe posibilităţi. Şi asta trebuie să o facă ferm, ceea ce vine din conştiinţa că trebuie să aleagă cea mai bună soluţie. Cel ce are remuşcări e derutat, confuz, înspăimântat: de hotărârile lui pe care nu şi le asumă, de el însuşi, căci descoperă ce putere dezastruoasă are el şi alţii ca el. El nu îşi asumă realul, ci trăieşte cu spaima posibilităţii. Acesta nu este liber, deci nu poate fi judecător. Pentru că el şovăieşte, temându-se să nu nedreptăţească. Soluţia există, dar el nu o poate depista”, a adăugat Cristi Danileţ.
Atenţie la efectele pe scară largă!
Cum justiţia e privită ca un paznic al libertăţii celor mulţi, ea trebuie să fie conştientă de efectul deciziilor sale: „Hotărârea judecătorului influenţează indirect şi mediul social. Dacă un inculpat periculos este pus în libertate, creşte sentimentul de nesiguranţă al cetăţenilor oneşti. O încredinţare a unui minor numai unuia dintre părinţi cu restrângerea excesivă a dreptului de vizitare din partea celuilalt părinte va bulversa relaţia părinţi-copil şi formarea ca om a acestuia din urmă. Restituirea unei case naţionalizate către proprietar are ca efect lipsirea de locuinţă a familiilor de chiriaşi. Nesancţionarea firmelor care nu îşi plătesc impozitul la timp generează pierderi bugetare. Toate aceste aspecte ajută la conturarea unui anumit aspect al vieţii sociale şi chiar la modelarea societăţii, în timp. Judecătorul influenţează destine umane”.
Acestea sunt, fireşte, doar câteva aspecte dintr-un proces prea complex pentru a fi explicat în totalitate. Totuşi, ele le pot da oamenilor o idee despre ce se petrece în spatele uşilor închise ale sălilor de deliberare. Cristina CZELLER

„Judecătorii sunt supuşi greşelii, stresului, obosesc, sunt presaţi de timp, pot fi extenuaţi, au griji, pot fi impresionaţi sau nu. Sunt, previzibil, oameni” - ex-judecătorul Toni Neacşu