EXCLUSIV Troc murdar cu istoria

De amorul artei contemporane, exprimate sau nu la cursul zilei, şefii Primăriei fac un compromis mizerabil cu istoria industrială a Iaşului * castelul de apă demolat de cehii de la firma Sticknet Investment SRL, de o valoare inestimabilă, nu va mai fi reconstruit * în contraofertă, aceştia i-au momit pe şefii Iaşului cu darea în folosinţă a ultimelor două monumente rămase întregi în curtea fostei uzine, în incinta cărora ar urma să fie amenajat un muzeu de artă contemporană

 Castelul de apă din curtea fostei Uzine Nicolina, care a fost demolat în urmă cu doi ani de către noii proprietari ai terenurilor, respectiv slovacii de la firma Sticknet Investment SRL, nu vor mai fi reconstruite, în ciuda asigurărilor date de fostul viceprimar Mihai Chirica (actual primar interimar), în noiembrie 2014. „Reprezentantului investitorului de la Iaşi i-am transmis un mesaj cât se poate de ferm. Discuţiile mele cu partea slovacă încep după ce începe reconstrucţia turnului, mai ales că are materialele acolo, sub nas, pentru că este o pagină din istoria oraşului care, din păcate, a fost tratată cu prea multă indolenţă. Nu ne vom opri aici. Am sesizat Direcţia de Cultură şi Ministerul Culturii. Nu avem nimic cu investitorul, dar puţin respect trebuie să existe, indiferent de cât de săraci suntem, de cât de nevoiaşi suntem sau umiliţi în alte părţi ale Europei. Măcar la noi acasă să fim respectaţi, dacă afară nu”, declara viceprimarul Mihai Chirica, plin de patriotism local, la începutul anului 2013. Astăzi, din postura de primar interimar al Iaşului, opinia acestuia s-a schimbat radical în ce priveşte salvarea ultimelor rămăşite de istorie de pe platoul Nicolinei. „Am avut corespondenţă scrisă cu cehii de la Sticknet, după ce au demolat turnul de apă. În urma discuţiilor ne-au propus să ne dea Sala Maşini şi Sala de Oxigen (Hala Compresoarelor, n.r.), pentru ca noi să putem face acolo spaţii de artă contemporană”, a declarat primarul interimar Mihai Chrica, zilele trecute.
Reamintim faptul că turnul de apă de la Nicolina, deşi era încadrat în categoria A a monumentelor istorice de importanţă naţională, a fost şters de pe faţa pământului, după bunul plac al investitorilor cehi, fără ca vreo autoritate să intervină. „Este vorba despre un turn de 20 de metri care străjuia o hală, declarată monument istoric. Peste acestea, ar trebui să mai fie alte câteva hale care au ştanţat, chiar la intrare, anul de fabricaţie, multe de prin 1929. Fabrica a fost construită în anul 1892, iar în 2004 a început să fie demolată, cărămidă cu cărămidă. Încă din acel an se ştia că voinţa politică doreşte raderea acestei fabrici de pe faţa Iaşului. Omul politic este şi om de afaceri şi un alt ţel decât să împartă averea statului între ei nu au avut. Clanurile politice aveau încă din 2004 intenţia de a toca Nicolina”, a declarat Gheorghe Păduraru, fost lider de sindicat al Uzinei Nicolina. Printre cei care s-au ocupat îndeaproape de privatizarea Uzinei Nicolina s-a aflat şi deputatul Nicuşor Păduraru, şef al unei comisii de anchetă privind această privatizare cu cântec.
O istorie tragică a privatizării Nicolinei
Uzinele Nicolina reprezintă una dintre marile realizări ale capitalismului la Iaşi. Atelierele CFR Iaşi, numite la început Atelierele CFR Frumoasa, au fost fondate în anul 1892, prin votarea în Senat a Legii nr. 2195, din 28 mai. Constituirea la Iaşi a unui puternic atelier de vagoane şi locomotive reprezenta o echilibrare teritorială a capacităţii de reparaţie a materialului rulant. Atelierele centrale au intrat în funcţiune la 1 aprilie 1905, odată cu finalizarea pavilionului administrativ şi a zidului de împrejmuire, lung de 2.337 metri, construită din cărămidă de la Fabrica Ciurea. Între anii 1907-1912 s-au dat în folosinţă alţi 6.188 metri pătraţi de suprafaţă construită pe care s-a ridicat hala modernă de cazangerie, turnătoria nouă pentru fontă, respectiv, castelul de apă şi staţia de aer comprimat. „Aceste clădiri sunt reprezentative pentru perioada industrială a acelor ani şi de aceea am considerat necesară clasarea în regim de urgenţă pentru a putea păstra respectivele imobile importante pentru istoria oraşului Iaşi şi a istoriei naţionale în general”, a declarat Virgil Băbâi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi. Primul pas în acest sens a fost făcut în anul 2007, atunci când activele Fabricii „Nicolina” erau deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) şi SC Concept Invest SRL Braşov. Astfel, în data de 13 iunie 2007 a avut loc o primă discuţie la care au participat reprezentanţii Nicolina, în calitate de vânzător al activului Fabrica Utilaje de Construcţii, discuţii în cadrul cărora s-a convenit începerea procedurii de clasare, în lista monumentelor istorice, a clădirii denumite generic „Staţia compresoare uzină”, şi a castelului de apă vechi. „În urma acordului încheiat, Direcţia de Cultură Iaşi a întocmit dosarul pentru clasare, care a fost înaintat Direcţiei Monumente Istorice, Arheologice, Peisaje Culturale, Zone Protejate din cadrul Ministerului Culturii, pentru a fi supus analizei Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, la data de 4 februarie 2009”, a precizat Virgil Băbâi. Pe 18 august 2009, la solicitarea Comisiei de anchetă din cadrul Parlamentului României privind SC Nicolina, Direcţia de Cultură a înaintat corespondenţa dintre instituţie şi societate privind clasarea celor două construcţii. În acelaşi timp, două firme cu capital privat au cumpărat active importante de la Nicolina SA, reprezentate de terenuri şi hale industriale. Printre acestea şi firma omului de faceri Viorel Roman, Real Estate Development SRL, care a preluat, la începutul anului 2009, creanţele pe care vechea Nicolina SA le avea către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). În februarie 2009, firma lui Viorel Roman a vândut către firma Sticknet Investment SRL din Bucureşti o parte din terenurile deţinute pe platforma Nicolina, moment din care au fost reîncepute discuţiile Direcţiei de Cultură, care, împreună cu reprezentanţii Primăriei Iaşi, a reuşit să smulgă de la proprietar promisiunea de păstrare în fizic a celor două construcţii propuse spre clasare. În ciuda acestor aspecte, la începutul anului 2013, intenţiile criminale ale firmei cu capital slovac şi-au spus cuvântul. Castelul de apă, o bijuterie de arhitectură industrială, vechi de mai bine 100 de ani, a fost demolat. Nelu PĂUNESCU

25,7 MILIOANE EURO
Este suma plătită firmei ieşene Real Estate Development de către compania Sticknet Investment, care are drept unic asociat off-shore-ul cipriot Sticknet Development Limited, pentru achiziţia a 6,2 hectare din terenul fostului producător de utilaje pentru infrastructură Nicolina