Pictorul Aurel Băeşu, cetăţean de onoare la Piatra Neamţ

Şedinţa din 29 octombrie a Consiliului Local ar putea aduce schimbări în spaţiul cultural * primarul Dragoş Chitic are două propuneri de recunoaştere a meritelor pentru doi artişti care şi-au legat numele de oraşul de sub Pietricica

Primarul interimar Dragoş Chitic a propus un proiect de hotărâre, care va fi supus votului consilierilor locali în 29 octombrie, prin care se doreşte acordarea, post-mortem, a titlului de „Cetăţean de onoare“ al municipiului Piatra Neamţ pictorului Aurel Băeşu. Titlul ar fi o recunoaştere a meritelor îndrăgitului artist care a lăsat lucrări de mare valoare în patrimoniul românesc.
„A iubit cu patimă adâncă trei lucruri: viaţa, pictura şi natura…”
Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăţi materiale. Era fiul unui modest funcţionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a ataşat de a doua mamă, Natalia Băeşu, după recăsătorirea tatălui său.
Între 1907 şi 1912 urmează cursurile Gimnaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la şcoala de Belle Arte din Iaşi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino şi Gheorghe Popovici. S-a remarcat alături de alţi doi tineri - Mihai Onofrei şi Adam Bălţatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat pe front, de unde s-a întors bolnav de TBC. Spirit cercetător, simţind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, a plecat în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 şi 1922. În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franţa, Slovenia şi Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinţe de simplificare decorativă. Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 şi este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamţ. „Un iubit pătimaş al naturii, ce ar fi vrut să rămâie pururi în mijlocul ei, s-o adore, s-o înalţe, s-o aşeze aşa cum îi ea – măreaţă şi neclintită – pe rânze în veci nemuritoare. Luat de nesăturata ftizie – amanta geloasă a visătorilor tineri – pleca pe veci, în pământul nepăsător… Trist a mai fost, Doamne, sfârşitul acestui artist pentru acei ce l`au cunoscut de aproape!... Căci Băeşu a iubit cu patimă adâncă trei lucruri: viaţa, pictura şi natura… Pierzând pe una, le-a pierdut şi pe celelalte… Ar fi vrut să mai trăiască, să mai muncească, să admire, să iubească…”, scria ziarul pietrean „Telegraful”, de sâmbătă 30 august 1930, anul VIII, nr. 1348.
Sala „Corneliu Dan Borcia” la Teatrul Tineretului
O altă propunere este legată de numele lui Corneliu Dan Borcia, fost director al Teatrului Tineretului. La mai bine de un an de la trecerea în nefiinţă a actorului, o sală a instituţiei de spectacole i-ar putea purta numele. Propunerea îi aparţine consilierului judeţean Radu Tudorel şi va fi supusă votului tot în şedinţa din 29 octombrie.
Născut pe 30 martie 1943, la Sibiu, actorul Corneliu Dan Borcia şi-a dedicat aproape 40 de ani din viaţă scenei teatrului din Piatra Neamţ. Mai mult decât atât, în perioada 1995-2001, a fost directorul teatrului din oraşul de la poalele Pietricicăi, activitate pentru care a primit, la Gala UNITER 2000, premiului pentru cel mai bun manager.
Actorul s-a stins din viaţă pe 17 august 2014, la 71 de ani, după o lungă suferinţă. De-a lungul carierei a dat viaţă la peste 50 de personaje, jucând în spectacole precum „Tristan şi Isolda“, „Act veneţian“, „Omul cel bun din Seciuan“, „Noaptea încurcăturilor“, „Heidelbergul de altădată“, „Harap-Alb“, „Peer Gynt“, „Nevestele vesele din Windsor“, „Orfanul Zhao“, „Santiago el Campeon“ sau „Avarul“.
Criticii l-au numit un actor puternic, cu grija detaliului. De-a lungul carierei, a fost tentat şi de cinematografie, făcând parte din distribuţia filmelor „Fiul munţilor“, în regia lui Gheorghe Naghi, „Poliţa în alb“, regia Mircea Gândilă, „Mai presus de orice“, regia Dan Pizza sau „Dumbrava minunată“, regia Gheorghe Naghi. În 2005, când era deja la pensie, Corneliu Dan Borcia a înfiinţat “Teatrul π Buni”, în ideea de a face artă cu profesionişti în spaţii neconvenţionale.

Citeşte şi: „Cinema, mon amour“, premieră la Leipzig

Alexandra DOBRESCU

Aurel Băeşu a trăit mult prea puţin pentru a lăsa o moştenire impresionantă în domeniul artei, dar trebuie amintite tablourile „Călugărul Vlahuţă“, „Lia Sadoveanu“, „Moş Simion-Plutaşul din Hangu“, „Casa din Humuleşti“ sau „Ciobanul din Almaş“.