Povestea nemţeanului căutător de tezaure

Marius Irimia a găsit 700 de monede antice în cinci tezaure diferite * bărbatul este pasionat de acest domeniu şi documentează foarte mult înainte să plece pe teren * în funcţie de valoarea descoperirii, pasiunea îi poate aduce pietreanului recompense financiare

Pietreanul Marius Irimia a găsit în doi şi jumătate, de când şi-a făcut din plimbatul detectorului de metale pe dealuri ceva mai mult decât o pasiune, 700 de monede antice în cinci tezaure diferite. Cea mai apropiată sufleteşte descoperire a lui este tezaurul de la Dragomireşti, când a găsit „ulcica cu bani”, adică un vas de tezaurizare aproape intact în care se aflau 99 de dinari. Totuşi, ca mărime, din cele cinci tezaure descoperite de el, Marius Irimia se poate lăuda că a găsit, la Tazlău, o adevărată comoară: 281 de dinari romani. Sigur, acest tip de pasiune aduce cu sine, atunci când ai norocul lui, şi recompense financiare pe măsură, pentru că statul român oferă prin intermediul diferitelor instituţii legate de conservarea patrimoniului naţional sume de ordinul zecilor de milioane de lei, în funcţie de mărimea, calitatea, vechimea vestigiilor descoperite. „Suntem mai mulţi care practicăm acest lucru, unii dintre noi sunt doxă de cultură şi informaţii, aş putea spune că sunt chiar mult mai bine pregătiţi decât mulţi dintre angajaţii din acest sistem. Toţi avem studii superioare, iar în grupul nostru fiecare este specializat pe un anumit domeniu: unii sunt specializaţi pe descoperiri militare, alţii pe identificarea de monede, sau pe identificarea de arme, muniţie din timpul celor două războaie mondiale. Nu căutăm să facem un venit pentru că nu suntem căutători de comori”, spune Marius Irimia. El a fost pasionat de istorie de mic copil, însă de istoria ca poveste.
De la zimbri, pe dealuri după monedele romane
Marius Irimia a fost olimpic pe ţară la biologie, i-a plăcut şi chimia, însă în cele din urmă a îmbrăţişat tot meseria bunicului său, care era pădurar. El este inginer silvic, angajat al Parcului Naţional Vânători, din 2007. La administraţia parcului, monitorizează zimbrii aflaţi în libertate, îi hrăneşte cu tărâţe şi portocale pe cei aflaţi în captivitate, iar atunci când mai are ceva timp, se mai ia şi cu o altă pasiune a sa – hărţile digitale. Pentru Marius, care se bucură de susţinerea deplină a soţiei sale şi se bazează şi pe fetiţa lui care, la numai trei anişori, înţelege că „tati se duce să caute comoara căpitanului Hook din Neverland”, fiecare deal ascunde o posibilă poveste de descoperit. „Eu când privesc un deal văd dincolo de peisaj, mă gândesc că, după forma sa, ar fi putut fi acolo o aşezare dacică sau romană în urmă cu 4.000, 5.000 sau 2.000 de ani. Nu există sentiment de satisfacţie mai mare decât atunci când ştii că ţii în mână, de exemplu, un topor de care nu s-a mai atins nimeni câteva mii de ani”, completează Marius. Pasiunea sa de căutător de monede antice şi caroliste s-a dezvoltat în timp, a perseverat şi răsplata nu s-a lăsat aşteptată. „În detecţie, 90% este noroc, 5% documentare şi numai 5% contează detectorul. La început plecam unde vedeam cu ochii, acum mă documentez ore întregi, iar cel mai bun sezon pentru detecţie ar fi toamna, dar şi primăvara. Nu-mi propun să găsesc comori, eu mă duc pur şi simplu să mă relaxez”, mai spune Marius. O zi de detecţie pentru el începe la 6.00 dimineaţa, când îşi setează aparatul pentru solul respectiv şi se apucă de căutat. „Unde ţipă, sap. Cel mai des găsesc staniol de la pachetele de ţigări, de la ciocolată, ambalaje de la prezervative sau doze de cola sau de bere, cam 90-95% e gunoi, dar cei 5% rămaşi e posibil să fie ceva important. Mie îmi plac foarte mult monedele, cele caroliste, cele antice. Fiecare spune o poveste, trebuie doar să ştii să o asculţi!”, mărturiseşte descoperitorul de tezaure. În zilele în care face detecţie, Marius Irimia este singur, el cu detectorul lui până la apusul soarelui.

Citeşte şi: Caietul de sarcini pentru licitaţia parcărilor publice a fost respins

Ingrid CIOFOAIA

Prima sa descoperire a fost o didrahmă dacică, de acum 2.300 de ani, găsită undeva pe dealul Vulpii. După aceea, au urmat cele patru tezaure, ultimul, cel de la Dragomireşti, care i-a adus admiraţia specialiştilor.