Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 17 februarie 1916 GALERIE FOTO

 Ofensiva germană în Franţa. Bluful german este în continuare... Ofensiva formidabilă împotriva Verdunului care putea să fie un sgomotos succes episodic şi cu cu repercursiune mult mai mult morală decât strategică a fost una din acele „lovituri” care caracteriza metoda germană în războiul actual. Dacă reuşea sau ar reuşi, ea trebuia să ridice dintr-o dată prestigiul atât de zdruncinat, faţă de adversari, de aliaţi şi de neutri, al forţei germane.

 O privire asupra ultimelor faze ale războiului arată rezultatul negativ al sforţărilor şi diversiunilor germane pretutindeni. Când după masacrele inutile din Flandra ofensiva spre Calais a secerat floarea regimentelor germane, Kaiserul şi statul său major au contestat forţa redutabilă a frontului francez, s-a hotărât „lovitura” contra Ruşilor.

Planul era magnific. O contra-ofensivă fulgerătoare în Galiţia, o străpungere a aripei drepte ruse la nord... Armata rusă prinsă într-un cleşte. Victoria decisivă... Se ştie ce a urmat... Galiţia recucerită... Polonia ocupată... Cetăţi şi oraşe luate unul după altul. Şi apoi?

Executând una din cele mai admirabile retrageri cunoscute în istoria militară, armata rusă a scăpat de cleşte, a rămas întreagă, s-a refăcut, s-a rearmat şi la extrema sa aripă stângă, a luat ea ofensiva... Atunci, germanii s-au abătut asupra Orientului... Serbia fost sdrobită, Muntenegrul cucerit. Expresul Berlin-Constantinopole pus în funcţiune. Ş'apoi?

Aliaţii au rămas la Salonic, pe care l-au transformat într-un câmp întărit inexpugnabil şi unde au concentrat peste 400.000 oameni, putând desfide orice ofensivă şi în măsură d'a o lua dânşii la un moment dat. În acelaşi timp căderea Erzerulului deschizând Ruşilor drumul în Turcia Asiatică, înaintarea lor în Persia uşurează situaţia trupelor engleze din Mesopotamia şi amână pentru o dată indefinită faimoasa expediţie în Egipt, cealaltă „lovitură” a expedientelor germane.