Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 2 februarie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 2 februarie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Un mare număr de profesori universitari s-au întrunit vineri seara, pentru a discuta legalitatea măsurilor luate împotriva studenţilor. Profesorii universitari au adresat un act juridic – pe care-l vom publica în întregime – în care se stabileşte că Rectorul Universităţei, d. Stere şi Senatul Universitar (compus numai din 4 inşi) au călcat în mod flagrant legea şi regulamentele învăţământului superior. Măsurile luate sunt, după lege, nule şi arbitrare.

 D. C. Stere, care a apucat pe o cale greşită, în afacerea grevei studenţilor, nu mai dă îndărăt, şi de aceia comite greşeli peste greşeli. Pe d-sa îl va scoate din încurcătură actul juridic al profesorilor universitari, prin care se constată în mod vădit că d. Stere a aplicat pedepse pe care n-are dreptul să le deie şi care nici nu stau scrise în regulamentele respective.

 Afară de aceasta, putem afirma că modul cum a procedat d. Stere cu ocaziunea grevei studenţilor, a indispus cercurile liberale din Capitală – căci despre clubul liberal ieşean nu mai vorbim, el fiind cu totul potrivnic d-lui Stere.

 Scandalul de la Universitate (de dr. Leon C. Cosmovici). Multe sunt de spus cu prilejul acestui scandal! Voiam a nu lua cuvântul; sunt însă nevoit nu atât pentru a înfiera învinuirile unor pretinse gazete că aş fi un „agitator al studenţilor”, cât pentru a-mi îndeplini şi de această dată rolul ce am şi netăgăduit, acel de educator al tineretului.

 Înfierez acuzările, căci imputătorul nu dovideşte cu fapte şi nici nu iscăleşte. Este un simplu informator plătit a insulta. Înfierez apucăturile acelora care uită că un Comisar este un magistrat şi ordinea publică încredinţată lui se stabileşte prin demnitate şi nu prin samavolnicie. E înjositor a pune un Comisar şi un sub-Comisar să stee ca o slugă la poarta chiar a Universităţei şi mai înjositor a-l posta la poarta unui profesor. Dar ce să faci? La noi nimica nu se făptueşte după buna judecată, ci după nervi. Şi încă ce specie de nervi!