Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 26 octombrie 1915 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 9 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 26 octombrie 1915 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Ceasuri care intră la socoteală. Scria dl. N. Iorga într-un număr al „Neamului Românesc”:

„Bucovina e un mormânt, Banatul e cotropit de miile de mii ale «apărătorilor» unguri şi germani, Ardealul moare de foame... cât priveşte Serbia, ce ţară de pe lume, fie chiar şi Belgia ar putea fi comparată cu acest pământ al celui mai înalt eroism, dar şi a celui mai cumplit martiriu?

 Noi suntem încă în aşteptare. Că aşteptăm, cine se îndoieşte? Ba unii zic că prea aşteptăm. Sunt şi aşteptări uşuratice. Ţi se vorbeşte de o primejdie pe care o ştii chiar apropiată, de o sforţare pe care va trebui s-o faci în ceasul care urmează. Socoţi însă că acel ceas îţi va da şi inspiraţia şi energia. Şi lumea mai departe pe panta lină a traiului obişnuit. Aşa făcea în pragul Marei Revoluţii cu eşafoduri zilnic scăldate în sânge acea societate din secolul al 18-lea cu care samănă aşa de bine, ca frumuseţă, inteligenţă, spirit şi uşurătate, societatea noastră dominantă.

 Trec ceasurile şi noi zâmbim fiecăruia. Şi totuşi aceste ceasuri intră în socoteală! O mână nevăzută, inexorabilă, le trece în sama noastră, tot aşa cum trece în sama altora eroismul şi suferinţa! Le trece la ce ni-a dat, la ce are dreptul să ne pretindă. Gândiţi-vă la aceasta, vioii mei domni vorbăreţi şi agitaţi, ageri negustori, oficiali şi neoficiali, de afaceri extra-ordinare, frumoase doamne luxos gătite, purtători ai cuvântului în numele tuturora, ziarişti, scriitori, profesori”!

 Gândiţi-vă! Strigă dl. Iorga şi vorbele lui au un ecou prelung în conştiinţa fiecărui român – care are conştiinţă. „Ascultaţi cum glasuri pe fiecare clipă dispar strigând, fraţilor nu ne părăsiţi! Ascultaţi vaetele celor ce mor prin străini şi pentru străini! Ascultaţi plânsetele şi priviţi chinurile celor rămaşi la vetre! (...) D-le Prim Ministru n-auzi, nu simţi nimic! Prim Ministrule, de ce neam eşti, ce sânge îţi curge în vine?”.