Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 3 iulie 1917 GALERIE FOTO

NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 3 iulie 1917 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Neagu Ștefan, din comuna Căluţ, jud. Bacău, care a fost prins odată cu camaradul său Ion Ursache Stan de mai sus, a rămas şi mai încântat la primirea pe care i-au făcut-o francezii. Iată-l cum se exprimă în scrisoarea către „iubita sa nevastă”. După multe greutăţi a dat Bunul Dumnezeu şi am ajuns amândoi sănătoşi la francezi care ne-au primit bine, ne-au dat de mâncare, ne-au îmbrăcat şi au fost foarte buni cu noi. Acest brav oştean îi mai scrie nevestei sale să-şi caute de treabă şi de copii, că el e în viaţă şi sănătos.

 Câţiva prizonieri români prinşi de unguri, după nespuse suferinţe, aflându-se în faţa liniilor aeriene, au izbutit să fugă. Din Italia au fost trimişi în Franţa şi din Paris au trimis familiilor scrisori. Alţii, prinşi de nemţi, au trecut la francezi. Iată unele din aceste scrisori: Iubită nevastă, am fost făcut prizonier pe valea Argeşului, în ziua de 4 noiembrie. Nemţii m-au dus în lagăr în Germania, unde am stat până la 9 ianuarie, de acolo ne-au adus lângă linia francezilor, la 9 ianuarie, unde am lucrat până în ziua de 2 aprilie, când am fugit şi am ajuns în rândurile francezilor. Slavă Lui Dumnezeu, am scăpat sănătos. Vreo opt zile ne-au ţinut francezii care au fost cum nu se poate mai buni cu noi şi ieri, sâmbătă, 8 aprilie, m-au adus la Paris, la biroul nostru militar de aici. Sărută din partea mea pe tata, pe socru meu, pe soacra mea, copiii toţi la rând şi surorile mele etc. – Ion Ursache Stan, comuna Enăcheşti, cătunu Ardeleni, jud. Bacău.

 Cea mai interesantă dintre aceste scrisori este aceea a soldatului Toma Haralap din com. Zvorâştea, jud. Dorohoi, pe care o dăm în extense. Una este scrisă de dr. T. din Paris, dictată fiind de Toma şi cea de-a doua scrisă chiar de mâna lui. Sărut mâinile, scumpii mei părinţi. De vreo zece zile a voit bunul Dumnezeu să ajung sănătos la Paris, după ce am scăpat cu mult greu de la unguri. De la ei, am trecut la italieni, unde după ce m-au îngrijit italienii şi m-au zdrevenit bine, m-au dus în oraşul Udine, la domnului general Perticari al nostru, care m-a trimis în ţara franţuzească la Paris, pentru ca să mă trimită de aici în ţară la noi. În momentul de faţă nu sunt vapoare care să mă ducă în Rusia. Aici am ajuns la domnii general şi colonei, toţi de-ai noştri. Doctorul T. a pus de m-a fotografiat şi vă trimit fotografia mea, să vedeţi şi dvs. că sunt bine. (...)