Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 30 aprilie 1917 GALERIE FOTO
Dimensiune font:
NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 30 aprilie 1917 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.
Zilele trecute a străbătut străzile principale în drum spre front, un regiment de-al nostru. Trecătorii se opriseră şi-l priveau cu dragoste. Mulţi ochi se umeziseră. Sufletul îndurerat era covârşit de felurimea simţirilor care îl răscoleau: mâhnire că atâţia voinici frumoşi porneau la moarte, ca mulţi alţii înaintea lor; admiraţie că pe fruntea lor se citea hotărârea neşovăitoare în faţa primejdiei; bucurie că odată cu învierea întregii firi, după o amorţeală de moarte, a înviat şi neamul nostru, prin cei mai tineri şi mai viteji ai lui. Dar în sufletul lor, al ofiţerilor şi soldaţilor, ce se petrecea oare cu adevărat? „Ce-o fi în inima lor?” se întrebau câţiva, privind pasul liniştit şi rar al regimentului. Peste câteva zile am avut răspunsul. Mi-a căzut în mână scrisoarea unui elev de Școală Militară către rudele lui, refugiate din Dobrogea în Basarabia – simbol şi acest fapt al risipirii poporului nostru pe aceste amare vremi. Elevul trebuie să fi fost mai demult în armată şi plecat de aici la şcoala militară. A fost însurat şi are un copilaş, de care îngrijesc acum rudele lui. Nevasta i-a murit în drumul pribegiei. Un cumnat a pierit în război. Citiţi ce scrie rudelor sale:
„Nu plângeţi, de voi pieri în lupte, căci nu mor, ci mă duc în alte lumi mai bune. Nu plângeţi, căci voi muri pentru o cauză sfântă. De asemenea, nu vă jeliţi şi nu plângeţi pe iubitul meu cumnat, ci fiţi mândri că unul din ai noştri s-a jertfit pentru iubita noastră patrie. Dacă ar fi să fie prizonier, atunci ar fi de plâns. Aşa cum e, e mai bine ca noi – şi nu-l vedeţi cum ne cheamă la el? Nu vedeţi ce fericit e că a murit pentru sfântul nostru ideal? Lăsaţi totul la o parte, lăsaţi doliul şi strigaţi odată cu mine: «Trăiască iubita noastră patrie, trăiască România Mare!». Acesta va fi cuvântul cu care mă voi pogorî în mormânt, iar gândul îmi va fi pururea la voi şi la iubitul meu fiu.”
Veţi zice, poate, că nu acesta era gândul întregului regiment care trecea. Vă răspund că şi el era format tot din români ca autorul scrisorii de mai sus, şi că ofiţerii lui se instruiseră în aceeaşi Școală Militară.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau