Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 5 februarie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 5 februarie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Politica guvernului. Am arătat care a fost politica noastră. Am făcut-o cu mijloacele potrivite, când îmboldind cu energie, când răbdând cu cumpătare, când sprijinind guvernul, când denunţându-l ţărei. Dar statornic am urmărit aceeaş politică pe care o urmărim şi astăzi şi care se va manifesta viguros la prima ocazie.

 Ce a făcut, în schimb, guvernul? Guvernul care a comis toate greşelile şi-a asumat răspunderile cele mai grave. El este răspunzător de distrugerea fraţilor noştri de peste munţi, de fortificarea Carpaţilor, de încercuirea pe toate fronturile, de sacrificiile ce ni se vor impune prin noua situaţie strategică pe care dânsul a creat-o.

 După toate acestea ar fi vrut să-i continuăm creditul şi să nu schimbăm nimic din atitudinea noastră de mai înainte. Când a văzut că aceasta nu se poate, a vrut să-şi răzbune pe noi şi în realitate s-a răzbunat pe dânsul. Căci a dezlănţuit lupta internă, prefăcându-se, conform apucăturilor sectare şi acaparatoare ale partidului liberal şi şefului său în guvern de învrăjbire. Culmea este că tot el îndrăzneşte să ne acuze pe noi de provocatori ai desunirei!

 Dar la asta răspundem cu o constatare de fapt! Dezbinarea există, iar în capul guvernului este d. Brătianu, pe care totuşi l-am susţinut mai bine de un an!  Ş'apoi, afirmăm în mod precis ceea ce, până când nu se va desminţi, arată guvernul d-lui Brătianu ca un guvern de război intestin.

Afirmăm că am fost de acord cu d. Brătianu şi că el nu şi-a ţinut angajamentele. Nu-i cerusem decât să profite de ocaziile bune pe care le-a lăsat să treacă, pentru a asigura, prin intervenirea noastră la timp, înfăptuirea marelui ideal naţional al tuturor Românilor. (...) Am mai spus-o şi o repetăm: se mai poate ca situaţia să se îndrepte, că momentele bune pentru noi se vor mai ivi. O sperăm. O dorim.