Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 5 octombrie 1915 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 5 octombrie 1915 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Scrisori fără răspuns. Reproducem din ziarul „Epoca” următorul minunat articol datorit d-lui Barbu Delavrancea:

 Domnule Brăteanu,

 Nu-ţi scriu nici ca amic – bine înţeles, nici ca prieten, nici – mai puţin - ca duşman. Am spus-o şi o repet: în sus privesc cu admiraţie, la măsura mea cu dreptate, mai jos de mine cu simpatie. Aceasta e legea mea morală care-mi porunceşte şi căreia mă plec fără a cârti. (...)

 Părintele d-tale bătea la uşa tuturor, începând, vara, de la şase şi jumătate dimineaţa. Şi dacă astăzi lua pe cineva mai repede, mâine cu siguranţă din zori de zi – c-o pălăriuţă din paiu, c-o redingotă neagră, cu pantalonii albi şi c-un beţişor în mână, îi cerceta, îi da o „bună ziua”, îi vorbea aşezat şi glumeţ şi pleca convins că şi-a făcut datoria. D-ta, pe o bună parte din partid nu-i cunoşti şi nu te cunosc. Le porunceşti şi ţi se supun. Nu convingere, ci devotament. Nu devotament, ci disciplină. Nu disciplină, ci teroare. La prea puţini devotamentul, mai mulţi disciplina.

 Astăzi eşti lăudat, d-le Brătianu, la Budapesta, la Berlin, la Constantinopole şi la Sofia, pentru că ai ţinut România în vise şi în toropeală, până ce duşmanii rasei noastre ne-au încercuit într-o parabolă de foc.

 D-le Brătianu, deşteaptă-te şi cearcă să te ridici la înălţimea numelui pe care l-ai moştenit. Dă-ţi seama că astăzi se topesc sufletele neamurilor într-un imens furnal, că mâine se toarnă din nou şi că nu cumva, noi, românii, să fim sufletul de prisos al omenirei, ca argintul amestecat cu zgura care se perde pe d-alături şi nu ajunge la tipar.

 Cunoşti mâna de bronz a omului de la răscrucea bulevardelor. Ştii încotro arată acea mână. Du-te la miezul nopţii şi dă în genunchi înaintea ei. Şi roagă-te să-ţi lumineze calea şi să-ţi împrumute o părticică din vechea-i bărbăţie. Eu n-aş dori ca acea mână să cază asupra capului d-tale.