Reacţia cititorilor la articolul „Clanurile din Universitatea de Medicină”

Situaţia familiilor care predau în Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” (UMF) Iaşi prezentată ieri, 18 februarie, de ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei”, nu a rămas fără reacţii din partea cititorilor. În continuare, vă prezentăm povestea unui fost angajat al UMF, acesta arătându-ne care erau condiţiile ca cineva să ajungă printre angajaţii Universităţii în perioada dinainte de '89, multe dintre ele fiind păstrate şi după un sfert de secol. 

„Ieşind la pensie dintr-un birou al UMF-ului, pot să afirm, fără a-mi fi frică de a greşi că orice angajat al acestei instituţii, indiferent de funcţie, post, grad şi momentul angajării, a avut pile în momentul angajării. Cei care acum contestă pe alţi colegi, nu înseamnă că ei ar fi nişte copilaşi nevinovaţi şi că ei ar fi intrat în UMF datorită valorii lor exclusive! Nu, ei au intrat în UMF în primul rând, pentru că alţi au fost de acord ca ei să li se alăture! Să fie clar: în UMF, nimeni nu s-a angajat, venind din neant şi fără o pilă în dotare! Aşa ceva nu a existat niciodată!

Clanurile din Universitatea de Medicină

Astfel:
a) Pe vremea comuniştilor, paşaportul de trecere către UMF era dat de către primul secretar şi comitetul judeţean. Tot ei erau de acord şi cu încadrarea fiicelor sau a fiilor profesorilor din UMF, în spitalele în care aceştia practicau meseria. Chiar şi atunci, profesorii nu se sfiau să-şi angajeze copiii în UMF, chiar la aceeaşi disciplină unde profesau părinţii. A se vedea cazurile familiei de prof. Lupaşcu şi fiica sa, în aceeaşi specialitate ginecologie, familiei Pusa şi prof. Emil Gheorghiţă - fii şi cumnatul la anatomie, Bica Scutaru şi soţia la bibliotecă, prof. Rodica Chiriac şi fiica sa, Ancuţa încadrată în clinică, la mama, prof. Şelaru şi fiica sa, dr. Donciu Dorina în psihiatrie, prof. Tansanu şi fiica, dr. Miron Ingrid, în aceeaşi specialitate şi clinica-pediatrie, iar ginerele, tot în UMF, la oncologie, prof neurologie Pendefunda şi fiul în aceeaşi clinică, prof. Pusi Diaconescu şi fiica, Smaranda încadrată la UMF şi pediatrie, prof. N. Trifan şi fiica sa, dar în alta specialitate, etc, etc. Luaţi la rând toate spitalele din Iaşi şi veţi constata că în absolut toate au fost încadrate rude de diferite grade ale profesorilor din UMF sau ai doctorilor din acelaşi spital sau din altele

b) După 1990, piaţa încadrărilor la UMF s-a liberalizat! La practicile deja cunoscute - toţi profesorii şi-au încadrat copiii în acelaşi spital -, s-au adăugat altele: nu trebuia să fii, neapărat, copil de prof de la UMF. Important era să cunoşti pe cineva sus-pus de la UMF: prieten, coleg de grădiniţă, şcoală generală, liceu sau facultate cu decidenţii din UMF. Aşa şi doar aşa s-a ajuns în situaţia în care niciun asistent universitar nu a fost încadrat în UMF, fără o pilă importantă şi fără acordul profesorului, care este, în acelaşi timp, şef de disciplină. Dacă şeful de disciplină nu dorea să aibă o anumită persoană în colectiv, degeaba avea aceasta anumite pile la nivelul UMF. Este inutil să mai spunem că spitalele din Iaşi sunt pline de medici care provin din familii de medici şi presupus a fi fost încadraţi datorită părinţilor. Ca să nu mai vorbim de situaţia în care soţii sunt medici în aceeaşi clinică, unul fiind şef, iar celălalt stând acasă şi pontat, ca şi cum ar fi fost la serviciu. Acesta este cazul, cunoscut de ani de zile, de la Spitalul Socola. Din motive de spaţiu, vă comunic doar că voi finaliza cercetarea, printr-o listă în care vor apărea numele părinţilor, cadre didactice la UMF sau doctori şi copiilor angajaţi la UMF.

c) Mai exista o categorie de subordonaţi în ierarhia UMF: unele persoane, la început asistenţi universitari, foarte docile, dar cu mari aspiraţii sunt luaţi de profesori ca şi copii de suflet, ca oameni de încredere şi cu şansele cele mai mari de a deveni moştenitorii tronului. În general, aceştia par a fi nişte persoane cu originea străină de viaţa medicală sau UMF, dar au marele merit de a fi fost luaţi sub aripa profului! Imaginaţi-vă lupta întreţinută de şef, între acel moştenitor şi ceilalţi colegi! Şi atunci, vă mai miraţi de atâtea duşmănii şi adversităţi în viaţa universitară? Părerea mea este următoarea: ori acceptaţi că acesta este sistemul, împotriva căruia este foarte greu de luptat, ori curăţaţi-l de toţi, nu doar de unii, atunci când sunt alegeri la UMF.

d) În fine, sper ca măcar personajul de îngrijire să fie corect încadrat, să fie acceptate doar doamnele care ştiu la ce unghi se ţine mătura, ce cantitate de clor asigură sterilizarea toaletelor, etc.”

* * *
În continuare vă prezentăm un alt semnal de alarmă pe care l-a tras un al cititor la acelaşi articol. „Dacă te gândeşti că şi reprezentanţii în Colegiul Medicilor şi al Dentiştilor sunt tot de către UMF susţinuţi sau promovaţi, îţi dai seama cât de greu va fi să schimbi ceva. Acesta este şi motivul pentru care medicii din reţea nu au posibilitatea să primească fonduri de la CJAS în mod corespunzător, felia mai mare fiind asigurată Fundaţiei Grigore T. Popa. Astfel, în acelaşi timp profesorii dr. sunt plătiţi pentru participări la cursuri la care se duc asistenţii, sunt plătiţi pe contractul cu CJAS pentru servicii prestate în contul Fundaţiei, pentru serviciile decontate de CJAS la spitalul de stat şi de CJAS pentru serviciile de la cabinetul privat. Curat murdar, coane Fănică !”