Samovare și brichete la Muzeul de Istorie din Neamţ

 Joi, 10 septembrie, la sediul Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamț la vernisajul expoziţiei „Tabiet nemţean”.

Piesele fac parte din colecțiile George Gabriel Chendea (samovare) respectiv Constantin Horghidan (brichete vintage şi trench art). Este vorba de un număr de peste 50 de samovare aparţinând unor ateliere celebre din Rusia (regiunea Tula) încadrate între prima jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX. Amintim câteva ateliere foarte cunoscute – Voronţov, Gudkov, Vanukin, Rudakov, Morozov, Şemarin sau Bataşev (atelier de la care provin cele mai multe piese).
Samovarul este simbolul ospitalităţii şi sociabilităţii ruseşti ca parte centrală a ceremoniei ceaiului. Prima fabrică de samovare a fost întemeiată la Tula (oraş celebru pentru armurierii săi localizat la sudul Moscovei) în 1778 de către Nazar Lisitsyn (de altfel fraţii Lisitsyn sunt creditaţi cu realizarea primului samovar de cupru). Dacă în 1826 existau 8 fabrici de samovare, în 1896 numărul lor atinsese deja 70.
Au existat mai multe prototipuri de samovare manufacturate în Munţii Ural (fabricile lui Nikita Demidov care folosea meşteri din oraşul Tula), Moscova, Sankt Petersburg, dar şi în alte locaţii. În primii 70 de ani, atelierele din Tula produceau 120.000 de samovare pe an (prin comparaţie, la apogeul perioadei bolşevice producţia depăşea 2 milioane de exemplare pe an).
În ceea ce priveşte secţiunea de brichete vintage şi trench art este vorba de peste 350 de piese. „Cea mai simplă definiţie a noţiunii de trench art ar suna cam aşa: un obiect realizat din rămăşiţe ale războiului sau un obiect realizat cu scopul de a reprezenta ceva cu tentă militară. Conform expertului Nicholas J. Saunders, trench art este orice obiect realizat de soldaţi, prizonieri de război şi civili, din materiale rezultate ca urmare a războiului, atâta vreme cât obiectul şi cel care îl realizează sunt asociaţi temporal şi spaţial cu un conflict armat sau cu consecinţele acestuia. Cu toate că este o noţiune atrăgătoare, noţiunea de trench art este cumva improprie prin aceea că presupunem că respectivele obiecte au fost realizate în tranşee asociate de obicei cu Primul Război mondial. Majoritatea au fost realizate în atelierele mecanice sau în spitalele aflate mult în spatele liniei frontului. Cea mai mare parte a ceea ce numim convenţional trench art sunt obiecte realizate în intervalul 1919-1939 când vizitarea câmpurilor de luptă pentru a vedea unde au luptat şi au murit cei dragi era o tendinţă extrem de populară la nivel societăţii”, a precizat Lucian Uță, purtătorul de cuvânt al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ.
Dintr-o altă perspectivă, trench art reprezintă modalitatea soldaţilor de a câştiga un pic de timp pentru ei înşişi între rutina vieţii militare şi acţiunea din timpul luptelor (s-a estimat că pentru perioada Primului Război mondial soldaţii petreceau doar 15% din timp luptând). Atât civilii cât şi militarii obişnuiau să câştige câţiva bani în plus de pe urma acestor obiecte pe care îi foloseau pentru a-şi procura mâncare şi alte mici lucruri necesare pentru a-şi îmbunătăţi viaţa. Cei răniţi vedeau în realizarea acestor obiecte o modalitate de a umple lungile ore de recuperare dar şi ca pe o terapie fizică şi mentală. Expoziția va fi deschisă publicului până la sfârșitul lunii octombrie.

Citeşte şi: Proiectele cu finanţare europeană ale Consiliului Judeţean Neamţ

Ingrid CIOFOAIA