Tradiţii de Florii şi de Sfântul Gheorghe

Sărbătoarea Floriilor deschide săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte * cunoscută ca şi ritual creştin, sărbătoarea a fost atestată încă din societatea romană ca şi zi dedicată zeiţei Flora *peste ea, creştinismul a suprapus praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile, după cum este cunoscută în popor, iar tradiţia i-a ataşat o serie de obiceiuri * astăzi este şi ziua Sfântului Gheorghe, patronul trupelor terestre

În ajunul Floriilor se strâng ramuri de salcie înmugurită, se leagă snopi şi se duc la biserică pentru a fi sfinţite. După sfinţire, ramurile numite „mâţişori” sunt luate acasă de către credincioşi şi vor împodobi icoanele, uşile ferestrele, intrările în grajduri, fântânile şi streşinile caselor. Femeile mai obişnuiesc şi astăzi să le înfigă în semănături, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.
Ramurile sfinţite se păstrează peste an şi sunt folosite la tămăduirea diferitelor boli. „Mâţişorii” sunt folosiţi şi în vrăji sau descântece. Ramurile păstrate la icoane se pun pe foc vara, în momentul în care începe vreo furtună, sau se aruncă în curte când începe să bată grindina.

Importanţa sărbătorii este dată şi de severele interdicţii de muncă, precum şi de sacrificiul ritual al peştelui, ziua fiind cunoscută şi ca dezlegare de peşte. În unele sate, mărţişorul purtat până la Florii se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş. Şi tot în această zi se scoate zestrea din casă la aerisit.

Ajunul sărbătorii este şi un important moment pentru a invoca spiritele morţilor, pe alocuri fiind cunoscut şi sub numele de Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Se spune că persoanele care se împărtăşesc de Florii au mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropia de preot. „Când eram tânără am avut mari probleme de sănătate. M-am rugat de Florii, am ţinut posturile şi am găsit şi leacul. Era război pe atunci, greu găseai medicamente pentru aprinderea la plămâni de care erau eu suferindă”, ne-a spus mătuşa Ileana, din Bârlad.

Sângiorz. Busuiocul
Astăzi este şi sărbătoarea Sfântului Gheorghe, sau Sângiorz, cum este cunoscut în popor. El este capul primăverii, alungă frigul şi aduce căldura. Se spune că iarba înverzeşte, codrul înfrunzeşte şi vine primăvara imediat ce aleargă Sfântul Gheorghe cu calul său împrejurul pământului. Potrivit tradiţiei, sărbătoarea Sfântului Gheorghe este termenul de la care se tocmesc ciobanii, care îşi încheie misiunea la Sfântul Dumitru. De Sângiorz (sau în zilele ulterioare sărbătorii) are loc prima mulsoare a oilor, urmată, de regulă, de o petrecere câmpenească. Sâmbra Oilor sau Ruptul Sterpelor, aşa este cunoscută sărbătoarea în popor. După ce se închid ţarinele, se repară stânele, se înţarcă mieii, se tund oile şi berbecii şi se angajează ciobanii.

La Sâmbra Oilor se măsoară laptele de la oile fiecărui sâmbraş, după care se socoteşte câtă brânză va primi fiecare la spargerea stânei, la Răscol. Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe nu plouă, atunci se udă totul în curte, mai ales locul unde sunt adunate oile. Apoi, băieţii udă fetele ca să nu se apropie de ele strigoaicele sau ca să nu se transforme în strigoaice. Se mai crede în popor că udatul se face primăvara drept mulţumire lui Dumnezeu. De Sfântul Gheorghe, în unele sate mai există obiceiul ca oamenii să se bată cu urzici, din credinţa că astfel vor fi harnici şi sănătoşi tot anul. În popor, cele două soroace ale sfinţilor s-au păstrat şi pentru arendarea terenurilor, închirierea caselor.

De Sângiorz, fetele şi femeile se spală pe faţă cu rouă pentru a fi mai frumoase, apoi seamănă busuioc, care are puteri miraculoase: ajută fetele să afle cum le va fi ursitul (tânăr, bătrân, frumos sau urât), să fie drăgăstoase şi atrăgătoare.

Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşte.

Maura ANGHEL