Tradiţii de Ziua Mucenicilor

Ziua de 9 martie, când Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe cei 40 de Mucenici ucişi în Sevastia, are pentru spiritualitatea populară o conotaţie aparte * este un prilej pentru ritualurile de primăvară şi o sărbătoare a reînvierii naturii * la sate mai există încă obiceiul ca oamenii să iasă pe câmpuri şi să bată cu bâtele în pământ ca să intre gerul şi să iasă căldura, din credinţa că astfel se vor sfârşi zilele friguroase, gheaţa va începe să se topească şi se va duce pe ape 

În ziua de 9 martie se merge la pescuit şi cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul „la baltă”. În multe locuri se spune că în ziua de 40 de Sfinţi este bine nu numai de a prinde, ci chiar şi de a fierbe şi a mânca 40 de peştişori.
În vechime, în ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat. După ce în februarie plugul era trecut prin foc de către fierarul satului, era reparat, curăţat şi purificat şi între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, în ziua sărbătorii Mucenicilor plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Femeile stropeau plugul cu agheasmă, iar bărbaţii lor primeau o traistă cu merinde. În faţa animalelor de muncă se aşeza un ou în credinţa că dacă va rămâne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata muncilor. Se obişnuia ca în coarnele plugului să se pună un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat în casă de la Crăciunul trecut, obicei care se regăseşte şi astăzi. În unele sate era obiceiul ca în această zi toate plugurile din sat să fie adunate pe islaz, unde era chemat preotul care făcea o slujbă de sfinţire a apei şi a fiecăruia. Apoi, plugarii se îndreptau către ogor şi trăgeau prima brazdă.
Ziua Mucenicilor este şi un prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte. Dacă va tuna, vara va fi prielnică tuturor culturilor. Dacă în noaptea precedentă va fi îngheţ, atunci toamna va fi lungă.
Dintre toate practicile s-a păstrat cu sfinţenie cea a coacerii „mucenicilor” sau „sfinţişorilor”, nişte figurine din aluat dospit, împletite în opt. Proaspăt scoşi din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nucă măcinată, după care se împart pentru sufletul morţilor.
Maura ANGHEL