Tunul miliardarului Niculae la Fabrica de Ţigarete Iaşi

Multimiliardarul Ioan Niculae a gestionat la Iaşi un dezastru industrial * grăbirea falimentului Fabricii de Ţigarete din Iaşi are drept cauză oprirea producţiei şi transferul defectuos de active între stat şi latifundiarul Ioan Niculae * pentru ruinarea unui simbol al industriei ieşene, miliardarul Ioan Niculae a fost amendat de-a lungul timpului cu... 25.000 de lei

 Înainte de Revoluţie şi până spre începutul anilor 2000, România era un producător important de ţigări, iar fabrica de la Iaşi ocupa un loc de cinste, pe lângă cele din Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Sfântu Gheorghe, Bucureşti şi Timişoara. „Fabrica de la Iaşi număra, la momentul privatizării care a dus la închidere, aproximativ 300 de angajaţi. Gradul de folosinţă al acestei unităţi era de 50%, în condiţiile în care, cu puţin timp înainte de a se închide, această fabrică a fost utilată, de către SNTR (Societatea Naţională Tutunul Românesc, n.r.) , din fonduri guvernamentale, cu echipamente profesioniste, de ultimă oră, cum nici Philip Morris nu avea. Această utilare în forţă a fabricii de la Iaşi s-a produs prin 1998, costurile ridicându-se la aproximativ 15 milioane de dolari, după care, imediat, a venit marea privatizarea girată de Ministerul Agriculturii, prin ministrul de atunci, Avram Mureşan”, a declarat Stelică Amarandei, ultimul director de dinainte de privatizarea Fabricii de Ţigarete Iaşi. Practic, declinul fabricii de la Iaşi, pe porţile căreia ieşeau peste 400 de tone de ţigări pe lună, a început odată cu lansarea procesului de privatizare. În anul 1998, Fabrica de Ţigarete din Iaşi producea, în fiecare zi, 12 tone de ţigări, având un rulaj zilnic de 150.000 de lei.
Primele disponibilizări, ultimele ţigări
În anul 1999, fabrica este vândută către Secop Grecia, care deţinea 0,003% din producţia mondială de ţigări, iar în anul 2000, pachetul majoritar de acţiuni al SNTR a fost cumpărat de omul de afaceri Ioan Niculae. După trei ani de activitate în regie privată, la Iaşi se anunţă primele disponibilizări. În iunie 2003, 200 de angajaţi au fost anunţaţi că au rămas fără loc de muncă. „Accizele şi TVA către stat au fost primele pietre de moară care au dus la falimentul acestei fabrici. La un moment dat, SNTR, care se transformase între timp în Galaxy Tobacco, înregistra datorii la stat de 10 milioane de dolari, datorii ce au fost şterse de Adrian Năstase. Între timp, producţia manufacturieră de tutun a înregistrat unele fuziuni între firme care aveau sediul social prin Insulele Azore, iar în anul 2003, Fabrica de la Iaşi este închisă pentru totdeauna”, a spus Stelian Amarandei. În cei 12 ani de abandon, tot ce a fost activ mobil sau imobil, rămas între timp fără pază, a fost devalizat de romi, care au profitat din plin de fabrica abandonată. Clădirile nu au putut fi protejate nici măcar de administraţia publică locală, care nu a găsit pârghiile legale de a interveni, dar nici de Direcţia Judeţeană de Cultură, care, mult mai târziu a reuşit să claseze una dintre clădiri ca monument istoric.

Sancţiuni simbolice pentru o pierdere iremediabilă
În primăvara anului trecut, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice (CZMI) a dat o serie de avize de restaurare pentru o serie de obiective istorice, printre care clădirea monument istoric Depozitul de Tutun – Fabrica de Ţigarete Iaşi, în vederea înfiinţării primului Muzeu de Arheologie Industrială din România. În acest context, comisia a aprobat proiectul de reabilitare şi refuncţionalizare a clădirii de patrimoniu naţional industrial „Depozitul de Tutun Brut”, care aparţine Complexului Muzeal Naţional Moldova (CMNM). Reprezentanţii Complexului au făcut demersurile necesare pentru transferarea „Depozitului de Tutun”, construit în anul 1908, în vederea înfiinţării acestui muzeu, lucru ce s-a realizat prin Hotărârea de Guvern (HG) nr. 215 din 17 martie 2010, prin care clădirea a trecut de la Ministerul de Finanţe la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. La mai bine de un an de zile, Complexul Muzeal Moldova nu a reuşit să obţină fondurile norvegiene la care spera, de aproximativ două milioane de euro, în vederea transformări clădirii în muzeu. „Nouă, responsabilităţile ne revin doar atunci când suntem proprietari pe o clădire monument istoric. Aici, responsabilităţile se duc în mod direct asupra proprietarilor. Sunt instituţii ale statului care trebuie să vegheze la protecţia acestor monumente. Este un semnal de alarmă pe care ar trebui să-l tragem pentru că, până la urma urmei, vorbim despre istoria acestui oraş şi poate şi despre istoria acestei ţări, aşa încât nu contează cine este proprietar, ci ceea ce rămâne, pentru că nu proprietarul a creat această clădire, nu datorită lui a devenit monument istoric, ci a avut norocul să devină proprietar pe ea şi trebuie să aibă grijă, pentru că reflectă istoria acestui oraş”, a spus primarul interimar Mihai Chirica. Practic, în afara unor semnale de alarmă, autorităţile municipiului stau cu mâinile în sân, excepţie făcând unele sancţiuni simbolice.
Terenul şi clădirile din Şoseaua Naţională nr. 1 (Fabrica de Ţigarete) aparţin SC Galaxy Tobacco SA, a lui Ioan Neculae, iar două din imobile, dintre care unul a fost distrus, sunt monumente istorice. „Întrucât au încălcat prevederile Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, societatea, în afară de somaţiile trimise, a fost sancţionată în ultimii ani de patru ori de Serviciul Corp Control Primar, cu amenzi însumând 25.000 de lei. Toate cele patru amenzi au fost contestate, însă Judecătoria Iaşi a respins plângerile”, susţin oficialii Primăriei Iaşi. Nelu PĂUNESCU

12 TONE/ZI
Aceasta era producţia înregistrată în 1998 la Fabrica de Ţigarete Iaşi

* * *
Fabrica de Ţigarete din Iaşi sau Manufactura de Ţigări, cum i se spunea, a fost înfiinţată în anul 1864. În al doilea război mondial, clădirile au fost distruse în mare parte, însă apoi au fost refăcute; în 1945 a început din nou producţia.

O privatizare controversată
În anul 2000, Ministrul Agriculturii scoate prima dată la vânzare SNTR. În decembrie 2001, Guvernul Adrian Năstase - prin Ministerul Agriculturii - încheie un contract de stingere a datoriei cu Ioan Niculae. În schimbul celor 10 milioane de dolari plus dobânzi şi penalităţi, ministerul cedează către SC INTERAGRO SA peste 1 milion şi jumătate de acţiuni, adică 53,72% din SNTR. Interagro, care acceptase cu un an în urmă să achite 40 milioane dolari pentru întregul SNTR, obţine controlul absolut cu doar un sfert din sumă. Statul ajunge să deţină 56,4% din acţiuni, iar SNTR trece din patrimoniul Ministerului Agriculturii la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrare a Participaţiunilor Statului. Noul pachet majoritar de acţiuni e scos din nou la vânzare. A treia privatizare se perfectează în ianuarie 2004. Consorţiul Tobacco UE/2003, format din firmele CTS, din Italia, şi Galaxy Energy International, înregistrată în Insulele Virgine, plăteşte două milioane de dolari pentru pachetul de 56,4% al APAPS. În plus, câştigătorul acceptă să achite 11 milioane dolari în contul datoriilor şi să investească 5 milioane dolari în companie. SNTR devine Galaxy Tobacco. Teoretic, câştigător era un consorţiu format din două firme străine. Practic, din spatele misterioasei Galaxy Tobacco, înregistrată în Insulele Virgine, apare un personaj deja cunoscut: Ioan Niculae.