Vagabondul de la Teatru

În pragul iernii, Iaşul abundă de vagabonzi. Este şi cazul lui Mihai, un copil de 14 ani care şi-a improvizat un adăpost chiar pe scările Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”. Autorităţile locale, dar şi reprezentanţii Protecţiei Copilului încearcă să găsească soluţii pentru astfel de cazuri, dar de cele mai multe ori copiii sunt pe străzi din propria voinţă

Clădirea Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi a devenit casă pentru un minor hoinar. Răspunzând la numele de Mihai, acesta şi-a găsit adăpost pe scările unei intrări laterale a clădirii emblemă a Iaşului, unde şi-a improvizat un „dormitor ocazional”, împreună cu un prieten mai mare. Are 14 ani, este din Iaşi şi a terminat şase clase. Spune că a plecat de acasă pentru că ai lui nu aveau cu ce să-l mai întreţină. Mama este şomeră şi mai are de crescut două surori şi un frate, toţi mai mici. Despre tată nu vorbeşte. În schimb, alege să se uite lung şi să ridice din umeri a revoltă. „Nu am bani nici de caiete, nici de pixuri şi nici nu mai am chef să merg la şcoală. Nu-s fugit de acasă, mama ştie că am plecat”, ne povesteşte Mihai. Nu vrea să se întoarcă la părinţi, dar nici în centrele de plasament din Iaşi nu vrea să ajungă. Îi place viaţa de pe stradă şi spune că are un prieten care îi asigură mâncarea de pe o zi pe alta. „Stau cu cineva mai mare. Are cam 40 de ani şi lucrează într-un fast food. Aduce mâncare şi nu e nevoie să cerşim”, le vorbeşte Mihai reporterilor „Evenimentul Regional al Moldovei” despre viaţa sa libertină.
Muncă de Sisif pentru poliţie
Cazuri precum cel al micului vagabond de la Teatru nu sunt străine reprezentanţilor Poliţiei Locale. „Periodic, ne confruntăm cu astfel de cazuri. Poliţia Locală îl ia pe minor din adăpostul improvizat, îl internează la un centru de primire în regim de urgenţă, după care sesizăm şi Protecţia Copilului”, a declarat Daniel Ungureanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Iaşi. Potrivit acestuia, după internarea copilului, urmează să fie desfăşurată o anchetă de către cei de la Protecţia Copilului, pentru a afla care sunt circumstanţele în care minorul a ajuns să hoinărească pe străzile Iaşului şi care este situaţia familială a acestuia. Din păcate, acţiunile celor de la Poliţia Locală în reducerea vagabondajului pe raza municipiului se dovedeşte a fi o muncă de Sisif, de cele mai multe ori, copiii întorcându-se pe străzi.
„Libertinajul şi noile reguli ale jocului îi fură definitiv”
Nici reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) nu sunt prea optimişti în astfel de cazuri. „La sesizarea Poliţiei noi începem anchete, vedem care sunt condiţiile în care a crescut copilul, vedem dacă acesta poate să se întoarcă în familie sau dacă nu, iar în funcţie de rezultat, dispunem darea acestuia în plasament sau nu”, a declarat Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al DGASPC. Cu toate că se încearcă să se găsească soluţii în astfel de cazuri, de cele mai multe ori rezultatul nu este unul fericit. „Odată ajunşi pe stradă, regulile jocului se schimbă, iar libertinajul pe care îl au aici îi fură definitiv. Uneori, din cerşit îşi fac bani de o ţigară, de o prăjitură, iar în familie sunt deseori privaţi de astfel de beneficii. Noi îi ducem în centrele de plasament, dar ei fug, pentru că acestea nu sunt cu regim închis”, a punctat reprezentantul DGASPC Iaşi. Cât priveşte situaţia lui „Mihai de la Teatru”, ambele instituţii, atât Poliţia Locală, cât şi Protecţia Copilului, spun că vor analiza cazul.
În aceste condiţii, situaţia „boschetarilor” aşa cum îi etichetează societatea, se dovedeşte a fi şi o chestiune de voinţă a vagabondului, care are de ales între a respecta regulile de conduită morală în societate sau a sta la colţ de stradă, cu mâna întinsă.

* * *
„Nu-s fugit de acasă, mama ştie că am plecat” – Mihai, 14 ani

* * *
„Noi îi ducem în centrele de plasament, dar ei fug, pentru că acestea nu sunt cu regim închis”- Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt DGASPC Iaşi