Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani. 18 noiembrie 1914 în ţară şi în lume GALERIE FOTO

 

  NOTA: Citiţi în cele 11 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 18 noiembrie 1914 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Unirea. M.S. Regele Ferdinand face apel, în primul său discurs la prima deschidere a corpurilor legiuitoare din Domnia Sa, la Unire. În împrejurările grave politice, prin cari trecem, ţara are nevoie de concursul tuturor energiilor sufleteşti, precum şi de unirea acestor energii. Bunul Român, care şi-a ales ca sărbătoare naţională ziua de 24 Ianuarie, ziua care ne-a dat unirea ţărilor surori, care fapt politic ne-a dat România de azi, ştie, din trecutul ţărilor acestora, că numai unirea din lăuntru le-a putut da tăria din afară.

 Această unire ne-a făcut să putem purta un război glorios. Tot ea ne-a adus după aceia independenţa, Regatul, progresul pe toate căile din lăuntru. Şi tot ea, pe care aşa de bine a ştiut s-o cimenteze Marele Rege, ne-a dat actuala situaţie în concertul popoarelor lumii. Datorită ei, am putut să jucăm rolul aşa de important în conflagraţia balcanică din 1913, care ne-a adus o mărire de teritoriu şi un mare ascendent politic în afară.

 Discursul Regelui e scurt. Să fim drepţi însă: Acum trebuie să se vorbească mai puţin şi să se făptuiască mai mult. Trecutul trebuie să ne fie învăţătură. El ne-arată că numai prin acţiune unită am putut săvârşi în trecut faptele, cari ne-au înălţat şi ne-au mărit. Vorba lui C. Negri trebuie înscrisă cu litere de aur în cartea vie a ţărei noastre: Ce ne trebuie să devenim un neam mare şi de temut? Unire, unire şi iar unire. Acest mare precept politic l'a înscris ca criteriu de conduită Regală Bunul nostru Rege Ferdinand I. Ce ne trebuie dar în actualele împrejurări decât numai unire în cuget şi simţiri?

 Faptele vor urma. Nu e timpul dar de pronunţat discursuri lungi şi cu multe pretenţiuni, cari să conţină multe vorbe şi amăgitoare. E un discurs scurt, energic şi cu multă cumpăneală alcătuit. E mai mult un apel către ţară ca să fie gata a'şi face datoria când va suna ceasul.