Omul zilei: Alexander Hausvater

Cu o adevărată avalanşă de idei despre artă şi lume, Alexander Hausvater este, dincolo de creatorul de teatru, un om pe care vă doresc să-l întâlniţi. „Trăiesc într-o ţară în care oamenii nu se iubesc, în care oamenii sunt nenorociţi şi se întreabă de ce. Răspunsul este întotdeauna Băsescu sau Ponta. Ei sunt nenorociţi pentru că au pierdut capacitatea să se iubească, să-şi iubească semenul, vecinul. Necesitatea urii a doborât, a retezat, a distrus cea mai intrinsecă dintre calităţile umane: iubirea”.

„Golem” se întoarce pe scena Naţionalului ieşean FOTO/ VIDEO

Alexander Hausvater revine periodic în România. De această dată, a venit la Iaşi, pentru a pune în scenă „Golem”, spectacol pentru care semnează şi scenariul (după „Der Goylem” de H. Leivick, „Sefer Haieţira/ Cartea Creaţiei”, „Zohar/ Cartea Strălucirii”, „Golem” de Gustav Meyrink, „Talmud” şi alte surse cabalistice). „Golem, în ebraică, înseamnă creaţie. E mitul unui rabin care a creat un uriaş, un monstru, ca să păzească comunitatea evreiască şi în loc să o păzească, acesta o trădează. Rabinul face o mare greşeală. Îi dă monstrului posibilitatea să vorbească, să gândească şi să simtă. În momentul când orice obiect are aceste calităţi, devine om. Adevărul este că primul Golem se numea Adam”, afirmă Alexander Hausvater.

„Golem”, un spectacol cu imagini memorabile, cu actori transpuşi într-un nou (pentru a câta oară?) univers, cu muzică klezmer, ce răsună în vecinătatea a ceea ce a fost cândva „Pomul Verde” al lui Avram Goldfaden – a avut avanpremiera aseară, urmând ca premiera să deschidă oficial viitoarea stagiune a Teatrului Naţionalul „Vasile Alecsandri” Iaşi.

Alexander Hausvater nu este un regizor „comod” - îşi doreşte să schimbe multe lucruri, de preferat în mod radical: „Dacă un spectacol nu cauzează polemică, e un spectacol de doi bani. Orice stil de teatru trebuie să provoace polemică şi fericirea unui creator este tocmai aceea de a vedea pe stradă, cum s-a întâmplat când am montat «Hamlet», în Canada, că publicul se «bate», pentru că 50 % spune că e grozav spectacolul, 50 % spune că e o porcărie. Teatrul este un fenomen al schimbării, al transformării, al revoluţiei, un strigăt al unui om revoltat, care spune: Viaţa poate să fie şi altfel, omul poate să fie şi altul. Potenţialul social al omului e să fie altfel”.

Regizorul mărturiseşte că are o legătură sufletească nu doar cu Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” şi cu actorii săi, ci şi cu Iaşul: „Vreau să menţionez relaţia mea cu publicul din Iaşi, un public care a urmărit spectacolele mele nu numai cu deschidere şi generozitate, dar gata să accepte orice nebunie pe scenă, crezând în actor, în poveste şi crezând în substratul imperativ a ceea ce povestim noi”.