În decursul celor 150 de ani de la întemeierea monarhiei în România, judeţul Neamţ a fost în numeroase rânduri gazdă pentru membrii familiei regale * documentele arată că de fiecare dată ei au fost primiţi cu entuziasm, iar locurile şi oamenii le-au lăsat amintiri dragi * acestea se regăsesc evocate în pagini de jurnal în care ţinuturile nemţene sunt descrise cu nostalgie şi familiaritate

Prima vizită „regală” în Neamţ are loc la numai câteva luni de la venirea în ţară a principelui Carol, în luna august 1866. El a sosit în Moldova pentru a cunoaşte locuri şi oameni. Timp de trei săptămâni a vizitat 11 din cele 14 judeţe, care erau pe atunci, potrivit împărţirii administrativ-teritoriale, şi a mers 1.500 km cu trăsura. Călătoria a fost prezentată în amănunt în memoriile regelui Carol I. El a trecut pe la Roman, a poposit la moşia Ghica de la Dulceşti, de unde s-a îndreptat spre Piatra Neamţ unde a vizitat Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”. A mers apoi la Văratec, unde a fost impresionat de frumuseţea satului mănăstiresc îngrijit fără cusur de măicuţe, de curăţenie, de flori şi de atmosfera de tihnă care domnea în tot locul şi în care cele peste 200 de slujitoare ale Domnului îşi duceau zilele.

Citește și

Povestea „trupeților“ de la „Overflow” FOTO

După o noapte petrecută la Văratec, Carol a vizitat şi Mănăstirea Agapia, apoi Mănăstirea Neamţ unde, la vremea aceea, vieţuiau peste 1.000 de călugări. „După ce a văzut Mănăstirea Neamţ, pe care a găsit-o neîngrijită în comparaţie cu Văratecul, şi pentru că a înţeles semnificaţia spirituală şi importanţa ei, a făcut o adresă pentru a obţine fonduri pentru restaurare. La insistenţele sale, lăcaşul a fost restaurată”, a precizat dr. Mihaela Verzea, şeful Secţiei de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Judeţean.

Prima trecere prin Neamţ a lui Carol I s-a încheiat la Târgu Neamţ, unde vizitează şi spitalul în care se aflau mulţi bolnavi de holeră, călătoria având loc în plină epidemie. Palatul Regal de la Bicaz

Construit între anii 1910-1913, Palatul Regal de la Bicaz, clădire în care astăzi funcţionează Primăria, a fost pentru prima dată locuit de membrii familiei monarhice în anul 1918, din iulie până în octombrie. Localitatea i-a avut ca oaspeţi pe Ferdinand, Maria, cele trei fiice ale lor, Mărioara, Ileana şi Elisabeta, şi pe principele Nicolae. „În acea perioadă legăturile dintre familia regală şi locuitori s-au strâns. Regina mergea foarte mult prin zonă la ţărani, ajuta cu alimente familiile mai sărace. Tot în perioada în care se afla la Bicaz, familia află despre dispariţia ţarului Nicolae al II-lea şi organizează la o bisericuţă o slujbă de pomenire. Palatul de la Bicaz a fost vizitat de membrii familiei regale şi în 1919. Există documente referitoare la data de 15 septembrie 1919, când la deschiderea anului şcolar, în comuna Taşca a venit Regina Maria însoţită de principesa Ileana şi au adus cărţi şi rechizite copiilor”, a continuat dr. Mihaela Verzea.

Faptul este menţionat şi de Regina Maria în însemnările sale zilnice. Membrii familiei regale au stat atunci doar câteva zile, de pe 12 până pe 18 septembrie.

„Acest loc are un farmec aparte pentru mine. Pur şi simplu îl iubesc, totul este atât de familiar şi îmi face atât de bine să fiu din nou alături de ţăranii mei simpli, care sunt aşa de fericiţi să mă aibă din nou printre ei”, scria Regina Maria. Ce a însemnat acest loc pentru Principesa Ileana reiese din memoriile sale. În anul 1947, a revine pe meleaguri nemţene pentru a distribui ajutoare trimise de peste ocean de preşedintele Truman. Implicată în acţiuni umanitare, principesa a cerut în mod special Guvernului şi Crucii Roşii să fie trimisă în zona Bicaz-Piatra Neamţ, pentru a împărţi ajutoarele în localităţile sărăcite de pe Valea Bistriţei.

„În timpul primului război mondial petrecusem acolo o vară fericită, departe de ororile războiului pe care le vedeam la Iaşi. Acolo am învăţat pentru prima dată să iubesc şi să respect ţăranul român. Tot acolo mi-am consolidat cunoştinţele destul de aprofundate de limba română, căci ţăranii sunt adevăraţii ei păstrători”, mărturiseşte principesa în volumul „Trăiesc din nou”.

Din nefericire, după Al Doilea Război Mondial principesa găseşte palatul răvăşit şi oameni trăind într-o sărăcie cruntă. Doar întâlnirea cu persoane dragi care au recunoscut-o şi cu care a putut împărtăşi amintiri despre vremurile trecute a mai bucurat atunci inima domniţei. „Când am ajuns la Bicaz am avut nişte emoţii teribile. Fiecare colţişor îmi aducea aminte de mama şi de tata, de surorile mele şi de iubitul nostru prieten colonelul Boyle. Am aruncat o privire în casa alba de pe malul Bistriţei, atat de dragă mie, unde petrecusem multe ore pe cand eram copil privind plutele care treceau repede, dar am găsit-o răvăşită de invadatori. Camera mamei mele, aranjată tot timpul aşa cum îi plăcea ei era acum goală şi ferestrele erau sparte”, îşi aminteşte principesa.

Şi Regina Elena împreună cu fiul său Regele Mihai au ajuns în câteva rânduri la Bicaz. Despre relaţionarea acestora cu oamenii locului a povestit, în presa locală, una din cameristele palatului, Maria Branişte, care s-a stins din viaţă recent: „Au venit la Bicaz de mai multe ori. Veneau împreună şi stăteau câte o săptămână, două, pentru că le plăcea. Regina-mamă era o femeie extraordinară, se purta frumos cu noi, iar pe fiul ei îl îndemna să-şi găsească de treabă pentru a nu pierde timpul. Mi-aduc aminte că Mihai se ducea la moară şi îi dădea drumul să meargă pentru a vedea cum funcţionează. Nouă, celor tinere, Regina ne spunea să mergem să vorbim cu Mihai, că eram de-o vârstă, dar noi eram ruşinoase, râdeam pe înfundate şi n-aveam curajul să-l vizităm. Ce vreţi, eram nişte ţărăncuţe de la munte”.

Regele Mihai a mai ajuns la Bicaz în 1997 , însoţit de Regina Ana, care vedea atunci pentru prima dată locurile în care a copilărit soţul său. Familia a revenit în Neamţ şi în 2006.

Carol al II-lea, arest la Mănăstirea Horaiţa

În 1918, pe când se afla la Târgu Neamţ la comanda Regimentului Vânători de Munte, principele Carol al II-lea a fugit la Odessa pentru a se căsători în secret cu Zizi Lambrino. Pentru că a dezertat, a fost pus în arest la Mănăstirea Horaiţa, loc izolat şi greu accesibil la acea vreme. La mănăstire mai există încă unele obiecte de mobilier ce au fost aduse de la Bucureşti în mod special pentru a-i face şederea principelui mai confortabilă. Este vorba despre o canapea cu două fotolii şi o masă cu şase scaune. „Se regăsesc în camera de oaspeţi destinată vizitatorilor de seamă ai mănăstirii. Pentru cei mai mulţi din cei care ajung aici este o surpriză să afle că aceste obiecte de mobilier i-au aparţinut lui Carol al II-lea”, a spus părintele Dionisie, ghidul Mănăstirii Horaiţa.

Puţine din obiectele ce au aparţinut familiei regale se mai găsesc astăzi. Din ce se afla în Palatul de la Bicaz nu s-a mai păstrat nimic, iar din darurile trimise de membri ai familiei regale în mare parte la mănăstiri foarte puţine. „Carol I a dăruit Mănăstirii Agapia o cruce din argint cu pietre preţioase, care nu mai există. Sunt foarte multe documente prin care Regina Maria trimitea maicilor portrete ale ei şi alte daruri pentru că şi ea primea de la măicuţe covoare realizate în atelierul mănăstirii. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu ele. Din 1947 şi până în 1989 a fost o ruptură.Tot ce a însemnat obiect legat de monarhie a fost păstrat cu mare risc. De aceea cei care nu le preţuiau au încercat să se debaraseze de ele”, a mai spus Mihaela Verzea.

O pagină de carte, punte peste timp

La Biblioteca Judeţeană din Piatra Neamţ se află o carte ce poartă pe una din paginile sale semnăturile Reginei Maria şi a nepotului său, Regele Mihai. Aceasta este doar una din cele peste 30.000 de cărţi pe care cărturarul Gheorghe Teodorescu Kirileanu, părintele spiritual al bibliotecii, le-a donat oraşului. „O carte cu o poveste specială din fondul Kirileanu este «Inscripţii din Bisericile României», scrisă de Nicolae Iorga. A aparţinut bibliotecii cărturarului, dar a fost împrumutată lui Nicolae Iorga într-o călătorie pe care a făcut-o la bisericile vechi din ţară, alături de Regina Maria. Pe carte a semnat însăşi regina, iar Kirileanu a adăugat şi notiţa prin care Iorga i-a cerut volumul cu împrumut. În anul 1997, când Regele Mihai a trecut prin Piatra Neamţ, la invitaţia directorului de atunci al bibliotecii, Constantin Bostan, regele a semnat şi el pe aceeaşi pagină care păstreaza semnătura reginei”, am aflat de la Cristina Catană, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”.

Kirileanu a fost, timp de două decenii, bibliotecarul Casei Regale. Chemat iniţial în 1905 pentru coordonarea şi editarea unui volum de monografii ale moşiilor regale ce trebuia publicat la a 40-a aniversare a domniei lui Carol I, Kirileanu a rămas să lucreze la Cancelaria palatului, ocupându-se de corespondenţă şi petiţii. Patru ani mai târziu a fost este numit şi bibliotecar al Curţii Regale, iar în 1927 a primit funcţia de secretar general al Fundaţiei Culturale „Ferdinand”, numirea fiind făcută chiar de Regele Ferdinand.

Ultima vizită a unui membru al familiei regale la Neamţ a avut loc în luna august 2013, când principele Nicolae, nepotul regelui Mihai, a participat ca voluntar la cea de-a şasea ediţie a Festivalului „Filmul de Piatra”.

Nemţenii au mai avut însă unei întâlniri cu Regina Maria şi Carol I prin intermediul a două expoziţii, eveniment găzduite de Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ. Iar interesul arătat pentru aceste proiecte expoziţionale, respectiv „România Regelui Carol I” şi „Regina Maria, Regina tuturor românilor” a fost crescut, expoziţia fiind prelungită.

Alina FERENȚ

 

Casetă 1

„Din această vizită regală am constatat cu admiraţie patru fapte sufleteşti din fiinţa aleasă a înaltului oaspete: popularitatea, respectul de cele sfinte, cultul trecutului, chiverniseala vieţii. Fericit este poporul care a avut parte de un astfel de suveran” - părintele Gheorghe Verşescu despre vizita regală din 1918, referire la Regele Ferdinand

 

Casetă 2

Bicazul a fost cel mai preferat loc pentru familia regală, loc de relaxare şi odihnă, dar şi de exil în vremea Primului Război Mondial. Pitorescul naturii şi căldura sufletească a nemţenilor par să fi fost cele ce i-au cucerit pe regi, regine şi principese şi i-au determinat să revină în aceste locuri.