Amnezia disociativă sau când mintea uită pentru a se proteja

Amnezia disociativă reprezintă o tulburare de memorie caracterizată prin incapacitatea de a-și aminti informații personale importante, pierdere care nu poate fi atribuită obișnuitei uitări. Aceasta nu este rezultatul unor afecțiuni neurologice, consumului de substanțe sau altor condiții medicale, ci este considerată o reacție la stres sau la un eveniment traumatic. Deosebit de complexă, amnezia disociativă ridică provocări semnificative atât pentru cei care trăiesc cu această condiție, cât și pentru profesioniștii din domeniul sănătății mentale care îi sprijină.

Persoanele cu amnezia disociativă pot experimenta pierderea amintirilor legate de evenimente personale traumatizante, variind de la perioade scurte la ani de zile. În cazuri mai rare, pot uita informații vitale despre sine, inclusiv identitatea lor. Deseori, această amnezie este selectivă, vizând anumite aspecte ale experienței personale și lăsând alte memorii neatinse, ceea ce face ca gestionarea și înțelegerea tulburării să fie deosebit de dificilă.

„Mecanismele exacte prin care amnezia disociativă își face simțită prezența rămân în mare parte un mister. Totuși, este larg acceptat că funcționează ca un mecanism de apărare, creierul blocând accesul la amintirile dureroase pentru a proteja individul de suferința emoțională intensă. Această teorie este susținută de faptul că mulți dintre cei afectați au istorii de abuz sau traume severe”, spune psihoterapeutul Letiția Popa.

Tratamentul pentru amnezia disociativă se concentrează adesea pe terapia psihologică, având ca scop recuperarea amintirilor pierdute și învățarea strategiilor de coping pentru a gestiona stresul și trauma. Terapiile utilizate includ terapia cognitiv-comportamentală, hipnoterapia și terapia prin expunere, toate având ca scop ajutarea individului să acceseze și să proceseze amintirile traumatizante într-un mod sănătos și controlat. În unele cazuri, tratamentul poate include și medicație pentru a gestiona simptomele asociate, cum ar fi anxietatea și depresia.

Reintegrarea amintirilor pierdute poate fi un proces îndelungat și dificil, plin de provocări emoționale. Suportul emoțional din partea familiei, prietenilor și profesioniștilor din sănătatea mintală este crucial în acest parcurs. Crearea unui mediu sigur și sprijinitor poate facilita explorarea și procesarea experiențelor traumatizante, permițând persoanelor afectate să avanseze spre vindecare.

Cum se protejează mintea

Cu toate acestea, perspectivele asupra amneziei disociative sunt variate. Unii cercetători și clinicieni subliniază capacitatea remarcabilă a minții de a se proteja împotriva traumei, în timp ce alții se concentrează pe dificultățile pe care le prezintă în diagnosticare și tratament. Dezbaterile continuă și în jurul gradului în care cultura și contextul social influențează manifestările și recunoașterea amneziei disociative, evidențiind complexitatea și diversitatea experiențelor individuale.

În concluzie, amnezia disociativă reprezintă o condiție fascinantă și profund umană, care reflectă complexitatea memoriei și a psihicului uman. Deși aduce provocări semnificative, înțelegerea și tratarea acesteia continuă să avanseze, oferind speranță celor afectați. Pe măsură ce cercetarea progresează și metodele de tratament se rafinează, există un potențial crescut pentru îmbunătățirea vieții celor care trăiesc cu această tulburare, demonstrând reziliența și capacitatea de vindecare a minții umane.

Maura ANGHEL