Călătorie pe drumul bananei FOTO

Anca Elena Gheorghică, preşedintele Asociaţiei „Mai Bine“ din Iaşi, a pornit să descopere lumea din care provine unul dintre fructele tropicale cele mai populare în Europa: banana * când a început documentarea ştia că la finalul călătoriei va vedea altfel aceste fructe, dar ceea ce a descoperit pe plantaţiile din Ecuador o face să fie un avocat şi mai puternic al comerţului echitabil (fairtrade) * în spatele fiecărui mănunchi de banane sunt costuri ascunse de care puţini dintre consumatori sunt conştienţi

În faţa raftului din supermarket, dilema unui consumator atunci când vrea să cumpere banane este, de cele mai multe ori, câte să ia ca să-i ajungă. Puţini sunt cei care înţeleg ce se ascunde în spatele fiecărui mănunchi de fructe galbene care ajunge pe mesele noastre. Anca Elena Gheorghică, preşedintele Asociaţiei „Mai Bine“, a pornit, la începutul lunii mai, într-o călătorie de cunoaştere a industriei din jurul acestui fruct tropical.

„Am plecat «pe drumul bananei» în Ecuador, prin Asociaţia «Mai Bine», în calitate de coordonator naţional al proiectului MakeFruitFair. Un consorţiu coordonat de Oxfam Deutschland şi format din 19 organizaţii din Uniunea Europeană, Ecuador, Columbia, Camerun şi Insulele Windward, care cooperează în cadrul acestui proiect pentru o viaţă mai bună pentru fermierii şi micii producători din Sudul Global, care produc fructele tropicale pe care noi le consumăm din ce în ce mai des. Pentru a trăi mai bine, aceste comunităţi au nevoie să beneficieze de muncă decentă, ceea ce implică lanţuri de aprovizionare echitabile“, anunţa Anca în debutul călătoriei.

Fermă familială

Timp de aproape trei săptămâni a luat la pas plantaţii fairtrade şi convenţionale din Ecuador. La întoarcere, tânăra a povestit pentru ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, care este realitatea de pe plantaţiile din Ecuador, care ajung la 220.000 de hectare şi pe care muncesc circa 300.000 de oameni. Peste 90% dintre aceştia lucrează în condiţii periculoase în plantaţiile convenţionale.

„Oamenii nu sunt întotdeauna conştienţi de riscuri“

Prima oprire a Ancăi a fost în Guayaquil, cel mai mare oraş din Ecuador, de unde a pornit spre Machala, denumită cândva „capitala globală a bananelor“. „Din Machala se exportau cele mai multe banane. În prezent, Ecuador este cel mai mare exportator de banane, dar nu mai este producătorul principal. În Machala am stat şase zile împreună cu o delegaţie din Germania. În Germania, astfel de fructe fairtrade au fost introduse în magazine în urmă cu 30 de ani. Am discutat cu oameni implicaţi în comerţul cu banane şi cacao fairtrade şi bio, cu fermieri care au decis să facă reconversie spre culturi organice şi fairtrade“, povesteşte Anca. Pentru a vedea care este diferenţa între o plantaţie fairtrade şi una convenţională, ieşeanca a vizitat ambele tipuri de spaţii. „Într-o plantaţie organică mă simţeam de parcă eram într-o pădure tropicală, erau tot felul de alţi arbori, în afara bananierilor, în timp ce într-o plantaţie convenţională erau numai banane. Nu există biodiversitate“, explică tânăra. Lipsa biodiversităţii este determinată şi de faptul că aceste plantaţii, de pe care provin cele mai multe banane, sunt stropite regulat.

Plantaţie convenţională din Lor Rios

„Pe plantaţiile convenţionale cresc 90% din produsele exportate. Acolo am văzut cum avioanele stropeau plantaţiile, chiar dacă în apropiere erau muncitori. Cei care muncesc acolo spun că au tot felul de boli, sunt studii care arată efectele folosirii acestor chimicale, de la boli respiratorii, dermatite, malformaţii ale copiilor la naştere. Sunt folosite produse chimice interzise în Europa sau în SUA. Normal, stropirile astea ar trebui făcute când nu sunt oameni pe plantaţie, dar mi s-a povestit că odată au dat chiar şi peste o şcoală. Oamenii nu sunt întotdeauna conştienţi de riscuri“, spune Anca.

Imaginea contează

Ca şi cum doar stropirile regulate nu ar fi de ajuns, „toate bananele sunt acoperite de pungi, care se pun pentru a se asigura că insectele nu ajung pe coaja bananelor. Motivul este cosmetica. Consumatorii din ţările dezvoltate au pretenţii foarte mari legate de cum arată produsele pe care le cumpără. Pe plantaţiile convenţionale aceste pungi sunt îmbibate cu tot felul de chimicale“. Practic, pentru a se asigura că în cutiile standard de 14 kilograme intră doar banane „perfecte“, muncitorii măsoară dimensiunile fructelor. De aceea, o mare parte din banane sunt distruse chiar pe plantaţii, deoarece nu îndeplinesc „standardele de frumuseţe“. De pe plantaţii, bananele pleacă spre Europa verzi, iar pe bătrânul continent sunt ţinute în camere de maturare, astfel încât ele să ajungă coapte în marile lanţuri de magazine. Uneori, de pe plantaţie până la raft, un mănunchi de banane poate sta pe drum chiar şi o lună.

Lista neagră a marilor corporaţii

Discuţiile Ancăi cu familiile muncitorilor de pe plantaţiile convenţionale i-au arătat, asemeni unei lupe, condiţiile în care trăiesc acei oameni. Din salariile date de marile corporaţii care fac bani grei în această industrie, muncitorii de rând abia îşi pot cumpăra alimente de bază pentru ei şi familiile lor. De cele mai multe ori, muncitorii îşi pun în joc viaţa pentru a reuşi să câştige acei bani. „Cei care lucrează acolo nu pot să conteste condiţiile de muncă, pentru că sunt concediaţi. Dacă sunt daţi afară de o anumită companie sunt introduşi pe o listă neagră şi nu mai pot lucra în acest sector. Asta mi-au spus-o foarte mulţi dintre cei care cunosc sistemul. Doar 1% dintre muncitori sunt asociaţi în sindicate. Sunt 300.000 de muncitori care lucrează pe plantaţiile de banane, care au o suprafaţă totală de 220.000 de hectare. Sunt doar 4.800 de ferme mici. Cei care reuşesc să se asocieze au o viaţă mai bună, şi asta încercăm noi să sprijinim. Vrem să-i ajutăm să iasă din cercul ăsta vicios“, explică Anca, a cărei organizaţie militează pentru comerţul echitabil încă de la înfiinţare: „Noi vorbeam de fairtrade încă de acum 8-9 ani şi am organizat săptămâna comerţului echitabil în fiecare an, fără nicio finanţare“.

Anca îşi doreşte ca oamenii care cumpără frecvent fructe tropicale precum banane sau ananaşi să înţeleagă că preţul mic de la raft înseamnă de fapt condiţii inumane de muncă şi de plată pentru sute de mii de oameni, care reprezintă prima verigă din această industrie. Practic, din costul unei banane, doar 8,8% reprezintă plata angajaţilor, iar peste 25% revine vânzătorilor cu amănuntul. „Acum nu mai văd bananele la fel. Lecţia acestei călătorii este despre curaj, despre oameni care au încredere că lucrurile pot fi făcute diferit, care se asociază şi reuşesc să iasă din cercul vicios al plantaţiilor convenţionale. Aleg să văd partea asta bună, pentru că altfel nu aş mai face nimic“, spune Anca, abia întoarsă de pe drumul bananei. „Cred că este foarte importantă informarea. Îi putem ajuta semnând petiţiile prin care putem obliga lanţurile de magazine să introducă produse fairtrade, dar şi consumând mai atent produsele din magazine. Piaţa fairtrade, care este diferită de cea bio şi mult mai permisivă, creşte foarte mult. Marile magazine au început să introducă aceste produse, dar este loc de mai bine“, afirmă tânăra.

Cum te poţi implica

Asociaţia „Mai Bine“ din Iaşi a lansat la nivel naţional o petiţie prin care cere lanţurilor de magazine Auchan Romania, Billa Romania, Carrefour Romania, Kaufland Romania şi Lidl Romania să introducă fructe tropicale certificate Fairtrade în magazinele lor: https://campaniamea.de-clic.ro/p/mff. Totodată, la nivel internaţional este lansată o petiţie pentru ca marii importatori de fructe tropicale să permită muncitorilor să fie lăsaţi să se organizeze în sindicate, pentru ca ei să îşi poată apăra drepturile.

 

Bananele sunt cele mai vândute fructe din lume, fiind cultivate în mai mult 150 de ţări ce produc peste 100 milioane de tone de fructe pe an. Ecuador este exportatorul numărul unu al acestui fruct.

* FOTO Anca Gheorghică