Două lumi pe aceeaşi glie FOTO

Într-un sat împărţit aproape matematic între două comunităţi, lipovenii cultivă din generaţie în generaţie pământul, în timp ce românii cresc animale * la Brăteşti, singura localitate din judeţul Iaşi care are la intrare plăcuţă bilingvă, oamenii cer totul de la pământ

Oriunde întorci privirea dai de tuneluri de folie. Dealurile satului Brăteşti au devenit „mini-uzine“ de legume. Nu este localnic „din vale“ care să nu aibă o seră sau un solar.

„Ieşiţi din Paşcani, după trei kilometri intraţi în comuna Stolniceni-Prăjescu, iar apoi pe drumul principal, imediat la dreaptă după cimitirul de pe deal este drumul spre Brăteşti“, după aceste indicaţii am pornit spre localitatea despre care auzisem că adăposteşte numeroşi lipoveni şi că ar fi singura din judeţ care la intrare are plăcuţă cu numele atât în română, cât şi în rusă.

Am trecut oficial graniţa satului Brăteşti într-o zi de joi posomorâtă. Pe drumul principal trece câte un copil blond cu ghiozdanul în spate ori câte un bunic cu barba lungă şi ochi incredibil de albaştri. „Aţi nimerit prost, domniţă. Mai toţi lipovenii sunt fie la piaţă cu marfă, fie în serele de pe deal“, îmi spune o femeie roşcovană, ieşită la poartă. De la ea aflu că partea din „vale“ a satului este a ruşilor lipoveni, iar cea din „deal“, a românilor. Lumi separate de un pod, fiecare cu biserica, cimitirul, limba şi şcoala ei.

„Nevoia te învaţă“
Pe Ioan Marcu (40 de ani) l-am întâlnit lângă solariile pe care le-a ridicat în ultimii ani. Este dispus să ne arate salata, leuşteanul sau pătrunjelul pe care le-a sădit de toamna trecută. Pornim în lumea lui printr-un labirint de solarii verzi şi albe, instalaţii complexe de apă ce se întind pe jumătatea de hectar pe care o are după ce s-a luat cu soţia. „Am făcut prima dată un solar, apoi altul şi aşa m-am extins. Nu am învăţat legumicultura de la părinţi. Am umblat prin ţară, am muncit în construcţii, dar m-am întors acasă, m-am însurat şi am venit aici, pe deal, şi am început cu solariile. Am învăţat din încercări. Nevoia de învaţă. Greşeşti o dată şi te înveţi minte”, povesteşte lipoveanul.

În familia sa rolurile sunt clar împărţite: „Soţia la piaţă cu marfa, eu acasă, o pregătesc. Trebuie să muncim că avem trei copii şi trebuie să-i ţinem la şcoală”.

Îşi valorifică marfa în piaţa angro de la Iaşi. „Fiecare pune în pământ ce-i convine. Ceapa este 2,5 lei/ kg la Iaşi, iar salata e 7 lei/ kg, ies mai bine cu salată. Acum stai mai mult pe piaţă cu marfa pentru că sunt mulţi producători, s-au întors mulţi la agricultură. Oamenii nu mai au locuri de muncă şi s-au întors la pământ”, explică bărbatul. Ştie că are nevoie de vreme bună, apă şi forţă de muncă pentru „a nu da faliment“.

„Pleacă de acasă cu zilele“
Vecina lui, Agripina Săpoc (66 de ani), îşi aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care încă o ţineau picioarele şi pleca cu marfă prin ţară. Chiar şi acum, deşi bolnavă, încearcă să valorifice la maximum peticul de pământ de lângă casă. „Semănăm şi noi ceva, mi-am luat un ajutor să mă ajute, că tare mă mai dor picioarele“, spune întristată lipoveanca aşezată pe pământul care ani la rând i-a adus un bănuţ în casă.

„Lipovenii fac bani din legume, dar nu au o viaţă mai uşoară decât a românilor care mai mult se ocupă cu animalele. Pleacă de acasă cu zilele şi stau prin târguri, nu e uşor. Înainte mergeam pe unde ne ducea mintea. Mergeam cu marfa şi la Galaţi, dar acum nu mai pot”, povesteşte Agripina Săpoc, pe care o lăsam vorbind în rusă cu micuţa Ancuţa.

„În casă vorbim în rusă. Noi, mai tineri, nu mai respectăm tradiţiile lipoveneşti de la cap la coadă. Sunt bătrânii satului, care le respectă. Copilul meu învaţă la şcoală limba rusă, dar cred că mai bine ar învăţa engleza, că pe unde mergem asta se cere. Rusa nu cred că mai este de viitor”, explică zâmbind Parascheva Mihai (30 de ani), care are un copil ce merge la şcoala din „vale“, „cea a lipovenilor“.
 

„Cultiv şi eu că am văzut la ei că fac bani din asta“
În partea din „deal“ a satului, românii recunosc că s-au „molipsit“ de la vecinii lipoveni şi cultivă şi ei legume în solarii sau direct în câmp. „Cultiv şi eu că am văzut la ei că fac bani din asta. Pun morcov şi pătrunjel. Rădăcinoasele astea sunt mai rentabile, dar acum oricum este mai greu de vândut marfa, că e multă, adusă din afara ţării, mai ieftină, iar noi trebuie să stăm mult cu ea pe piaţă. Am dus marfă la Neamţ, Bacău, la Iaşi nu prea, că nu se dă bine”, spune Costică Moscu, 77 de ani. Şi Dumitru Huţanu a mers cu legume la piaţă şi tot de la lipoveni a învăţat.

„Chiar am mai învăţat de la ei cum să facem bani din pământ. Când eram mai tânăr şi trăia şi soţia mergeam şi noi cu legume la oraş. Cultivam ceapă, ţelină, ce se cerea pe piaţă. Vindeam la Paşcani, nu mergeam prea departe. Întotdeauna ne-am înţeles bine cu lipovenii, deşi fiecare are partea lui de sat. A lor e până la pod, iar a românilor de la pod în deal”, explică bărbatul de 82 de ani în timp ce arată cu degetul un podeţ peste care trec şi românii, şi lipovenii.
În comuna Stolniceni-Prăjescu locuiesc cei mai mulţi ruşi lipoveni, potrivit ultimului recensământ din 2011. Practic, în această comună sunt înregistraţi 974 de lipoveni, cei mai mulţi fiind din satul Brăteşti. Alina STAN

 

„Aici sunt două sate: în vale lipovenii, în deal românii, dar oamenii tot oameni sunt” - Iftime Covaliu, 76 de ani (foto)

 

Ruşii lipoveni din România sunt credincioşi ortodocşi de rit vechi cunoscuţi în întreaga lume sub denumirea de staroveri