Dovezile vii ale minunilor Sfintei Parascheva - FOTO/VIDEO

Anii de suferinţe fizice, emoţionale sau materiale aduc mereu zeci de mii de credincioşi în pelerinaj la Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei. Mulţi dintre cei care stau ore sau chiar zile în curtea Mitropoliei sunt adevărate dovezi ale minunilor pe care Cuvioasa le face, acum venind pentru a-i mulţumi Sfintei şi a oferi, la rândul lor, speranţă celor pe care îi întâlnesc. 

Uitând parcă de frigul nopţilor de octombrie, de foame, sete şi nesomn, pelerinii vin în număr din ce în ce mai mare. Fie că stau la rând pentru prima dată sau că au deja zeci de ani de când vin neîntrerupt la moaştele Sfintei Parascheva, toţi au în comun aceeaşi speranţă şi aceeaşi expresie de linişte întipărită pe chip, după ce au ajuns şi i-au povestit Sfintei necazurile pe care le au. Unii se roagă pentru sănătate, alţii pentru familie sau pentru părinţii pe care nu-i mai au alături, dar sunt şi dintre cei care au venit de la zeci de kilometri pentru a-i mulţumi şi a istorisi minunile pe care Sfânta le-a adus în viaţa lor. „Ani de-a rândul am venit la Sfântă, de fiecare dată când am putut. Acum am venit să-i mulţumesc că sunt mai bine decât cum eram”, povesteşte o bătrână de 82 de ani din zona Botoşaniului. Cu doar o zi înainte, aceasta a mers la sfinţirea unei biserici, iar astăzi, 14 octombrie, va veni şi la slujba închinată Cuvioasei Parascheva.

Citeşte şi Un secol de istorie

O minune pe care medicii nu o pot explica
Fiecare privire ascunde o poveste cu momente frumoase, dar şi cu multe încercări, în unele cazuri mai multe decât pentru o viaţă de om. Sunt sute, mii de istorisiri ale unor oameni pentru care credinţa a rămas singura speranţă de a schimba cursul numeroaselor nefericiri pe care le-au avut. De asemenea, sunt persoane a căror stare de sănătate este un mister pentru medici.Este cazul Lidiei Chiriac, a cărei salvare ar fi fost o nouă operaţie pe cord, după estimările specialiştilor.

„Sunt operată de inimă, pe cord deschis, şi acum necesit o altă operaţie, cum nu sunt cazuri în lume. Am fost în Franţa, unde mi-au făcut investigaţiile, iar toţi doctorii trăgeau să mă opereze, îi interesa mai mult profilul lor, nu viaţa mea. Ei mi-au dat termen de viaţă până acum un an, în mai, şi francezii, şi românii noştri. Uite-mă că sunt mai tare ca unul sănătos! Îi mulţumim Sfintei Parascheva - e făcătoare de minuni! Când merg cu diagnosticele mele la medici, mă întreabă Unde-i pacientul?, iar când le spun că eu sunt, cred că glumesc. Am o gaură de doi centimetri în mijlocul inimii, pentru care am fost operată, iar acum este deschisă din nou. Mai este şi un orificiu deschis deasupra inimii, la care francezii mi-au spus că nu există cazuri în lume...”, explică Lidia Chiriac, nelipsită vreme de opt ani de la ziua Cuvioasei Parascheva.

„Ei mi-au termen de viaţă până acum un an, în mai, şi francezii şi românii noştri. Uite-mă că sunt mai tare ca unul sănătos” - Lidia Chiriac, pelerin

Are 70 de ani, dar se simte întinerit
Respectul şi dragostea pentru părinţii pe care nu-i mai are aproape îl aduc la Iaşi, de 11 ani, şi pe Ionel Gal, fost angajat civil în cadrul Armatei. „M-a ajutat foarte mult Sfânta. Acum 11 ani a murit mama, iar tata acum 24, ambii într-o zi de vineri. Mi-am zis că amândoi sunt datori Cuvioasei Parascheva. Astfel, de 11 ani fac acest canon, în fiecare an, pentru dânşii”, povesteşte cu emoţie şi lacrimi în ochi Ionel Gal.

Deşi are aproape 70 de ani, nu simte oboseala, ci doar fericirea că, de data aceasta, a reuşit să ajungă de trei ori la racla Sfintei, deoarece „în momentul în care eşti acolo, întinereşti”. „Sunt fericit pentru că e al treilea canon pe care îl fac astăzi (13 octombrie - n.r.). Niciodată nu mai făcusem trei canoane, două da. Abia acum simt că fac ceva pentru Cuvioasă şi pentru părinţii mei. În momentul în care eşti acolo, întinereşti! Sufletul devine mai pur, toate relele se duc şi omul, ca individ, este mai aproape de Dumnezeu. Asta simt eu! Sunt foarte mulţi farisei în lume şi în perioada acesta grea, cu cumpănă mare, pentru România, dar cu cât ortodoxia este mai puternică, cu atât rezistăm mai mult ca naţie, ca Românie”, încheie fostul angajat al Armatei.

„În momentul în care eşti acolo, întinereşti! Sufletul devine mai pur, toate relele se duc şi omul ca individ este mai aproape de Dumnezeu. Asta simt eu!” - Ionel Gal, fost angajat în cadrul Armatei

 

Minuni începute cu un vis
Sunt minuni care le-au schimbat modul de viaţă şi, poate, de a gândi şi de a se bucura de fiecare clipă pe care o trăiesc. „Sfânta a făcut o mare minune în casa mea!”, îşi începe istorisirea Roxana Creţu, mamă a cinci copii din Braşov, care a venit în straie de sărbătoare, în cinstea Sfintei, „aşa cum se cuvine”.

„Mi-a vindecat un băiat şi acum am un alt băiat cu piciorul amputat în urma unui accident de muncă, iar din cauza sistemului, a primit bacilul piocianic... Nu ne-au rămas decât rugăciunile! De când a murit tatăl copiilor, băiatul a făcut căderi psihice. L-au internat la Spitalul Militar - băiatul era militar - la Neuropsihiatrie. Eu nu am putut veni la Iaşi, dar a fost el cu verişoara, care i-a zis Hai, Dane, să vezi şi tu cum e de ziua Sfintei. Numai faptul ăsta l-a vindecat. E mare minune! Noi nici în casă nu puteam vorbi de tati, că i se tulbura privirea şi i se făcea rău. A lucrat Sfânta şi prin căpitanul Bucur, că l-a scos din spital. Altfel, cine ştie ce s-ar fi întâmplat. Cu toate tratamentele astea, mai bine cu rugăciunea. Şi doctorii au rolul lor”, povesteşte Roxana Creţu, cu siguranţa că Sfânta o va ajuta din nou.

Pentru ea, începutul unei vieţi ghidate de credinţă şi sfârşitul stărilor de nelinişte a fost un vis. „De mine, nici nu mai spun! Mă simţeam foarte rău, cădeam din picioare, dar s-a schimbat când am hotărât să pornesc de la un vis. Mămica mea, care a murit la 33 de ani, m-a întrebat în vis De ce mă port urât cu copiii? - aveam tulburări, blestemam şi apoi îmi venea să-mi smulg părul din cap din cauza a ceea ce am făcut şi ce-am zis. Aşa ce m-a zguduit visul ăsta şi am rămas cu certitudinea că eu trebuie să fiu cu ea, în viaţa asta şi în cealaltă. Părintele Iustin spunea Oameni buni, întoarceţi-vă la ce-am fost noi şi atunci ne vom putea mântui ca neam! Eu aşa simt...”, explică Roxana Creţu noul ei mod de viaţă.

„Sfânta a făcut o mare minune în casa mea! Mi-a vindecat un băiat şi acum am un alt băiat cu piciorul amputat în urma unui accident de muncă, iar din cauza sistemului a primit bacteria piocianic... Nu ne-au rămas decât rugăciunile!” - Roxana Creţu

 

„Nu pot sta acasă când vine ziua asta”
Credinţa, în schimb, se poate învăţa şi de la părinţi, iar pelerinajul la moaştele Ocrotitoarei Moldovei poate deveni o tradiţie păstrată cu sfinţenie, indiferent de piedicile care apar. Adela Ervoschi parcă aude cum o „cheamă” Sfânta în fiecare an şi, deşi e trecută de 70 de ani, vine din Botoşani pentru a priveghea alături de Cuvioasă „vreo două seri”.

„De 30 de ani vin, pentru că mă simt bine aici, la Sfânta Cuvioasă Maica Parascheva. Ne ajută! Am şapte copii - mă rog pentru ei şi pentru mine. Vin să fac şi eu vreo două seri de priveghere cu Dânsa, împreună. Asta este credinţa noastră ortodoxă, adevărată. Zi şi noapte aici stau - afară, în curte, şi în biserică -, lângă Maica Parascheva. De câte ori am venit şi m-am rugat, m-a ajutat foarte mult şi mă simt foarte bine. Ce cer, cum mă rog către dânsa, primesc şi n-am cuvinte să mulţumesc! Dar cu răbdare, pentru că de asta avem nevoie - de credinţă tare şi de răbdare. Eu aşa m-am născut, aşa am trăit la părinţii mei şi acasă la mine, cu copiii mei - în pace, linişte, post, rugăciune, spovedanie, împărtăşanie şi mers la biserică, la mănăstire. Aşa m-am trezit la părinţii mei şi aşa duc şi eu mai departe. Nu pot sta acasă când vine ziua asta. An de an, de 30 de ani vin. Înainte mai lipseam în câte un an, dar acum nu! Mă cheamă Sfânta, stă la poartă şi mă aşteaptă!”, povesteşte cu energie şi optimism Adela Ervoschi, din satul Negreni -Botoşani.

Sfântul Ioan la Suceava, Sfântul Onofrei de la Schitul Voronei, mănăstirea de măicuţe de la Vorona, sunt doar câteva dintre drumurile pe care le-a mai făcut Adela Ervoschi, despre care ne povesteşte cu drag, în ciuda oboselii pe care a acumulat-o în ultimele zile. „Mă rog să fiu deasupra răului. Vine ispita, vine necazul, vine răul, dar pe o parte vin, pe cealaltă pleacă... Aşa sunt crescută şi aşa am trăit!”, a încheiat Adela Ervoschi.

„Nu pot sta acasă când vine ziua asta, an de an de 30 de ani vin! Mă cheamă Sfânta, stă la poartă şi mă aşteaptă!” - Adela Ervoschi

Acestea sunt doar câteva dintre minunile şi istorisirile pelerinilor veniţi anul acesta la racla Sfintei Parascheva de la Mitropolie. Alte mii aşteaptă să fie dezvăluite…

Andreea IGNEA