Dumnezeu i-a dat forţa să trăiască... FOTO
Dimensiune font:
Povestea Mărioarei Stănescu, o ieşeancă inimoasă din Lunca Cetăţuii, este una despre curaj, demnitate, asumare, motivaţie şi voinţa de a trăi frumos cu sine şi cu ceilalţi * când o priveşti îi ghiceşti cu greu forţa, însă imediat ce ai schimbat câteva cuvinte îţi dai seama că te afli faţă în faţă nu doar cu un luptător, ci cu un învingător pentru care cuvântul barieră, greutate, oboseală nu există * în ciuda dizabilităţii, Maria coase la gherghef şi joacă tenis de masă, fiind abonată la medaliile de aur de la competiţiile de profil
Nu ştim ce-or fi spus ursitoarele la naşterea Mariei, aşa cum îi spun toţi prietenii Mărioarei Stănescu, dar ştim că a avut mereu un înger păzitor şi mâna lui Dumnezeu deasupra capului. Maria s-a născut de două ori – odată când a venit pe lume şi a doua oară când a ieşit din foc. Pe când avea trei ani, o explozie avea să-i schimbe toată viaţa. A fost un fel de botez al focului din care micuţa de atunci a ieşit total transformată – şi fizic, şi sufleteşte. „Părinţii m-au abandonat după accident. Aşa am ajuns la Casa de Copii, apoi la Liceul «Ion Holban» din Iaşi (o instituţie specială pentru copiii şi tinerii cu dizabilităţi – n.r.). Pe atunci avea o altă formă de organizare, era ca un centru”, a reluat Maria o parte din povestea vieţii ei. Focul care i-a schimbat viaţa i-a dat şi scânteia cu care aprinde mereu vise şi dorinţe. Copila timidă s-a transformat într-o tânără cu o forţă interioară, pe care s-a clădit femeia puternică de astăzi. „Mi-am dorit mereu să fac mai mult. Mi-am spus că dacă Dumnezeu a vrut să trăiesc şi a vegheat asupra mea atunci am o obligaţie sfântă de a mă onora pe mine şi pe cei din jur”, a continuat Maria, repetând parcă un jurământ.
Prietenii din Marea Britanie
În centru, tânăra s-a specializat pe creaţii vestimentare. A învăţat, rând pe rând, toate regulile şi secretele cu ajutorul cărora poţi transforma o pânză oarecare într-o rochie elegantă, cum poţi da viaţa unei bucăţi de stofă folosind un foarfece, câteva măsuri şi maşina de cusut sau cum un banal tricot devine o bluză pentru care oricine ar putea fi invidiat. Pe când învăţa de zor secretele croitoriei îngerii păzitori i-am mai făcut o surpriză – a cunoscut un grup de britanici, de la Fundaţia ROA, pe care i-a impresionat cu hărnicia şi măiestria ei. E greu de crezut că o persoană cu dizabilităţi la ambele mâini ar putea mânui uşor maşina de cusut, dar Maria putea face acest lucru cu rapiditate. „Aşa ne-am împrietenit şi m-au luat sub tutela lor. Am devenit prieteni buni, m-au ajutat mereu când am avut nevoie. Şi acum colaborăm foarte bine”, a continuat Maria.
Citeşte şi
Mesaj de pe cel mai mare şantier deschis de voluntari:
„Cu un ciocan poţi schimba lumea” FOTO
După şcoala de croitorie a urmat liceul, „fiindcă fără carte nu se poate. Am vrut să fiu la punct cu studiile”, apoi şi-a întors serviciile centrului în care crescuse. A fost supraveghetor, a lucrat 10 ani în ajutorul altor copii şi tineri. La un moment dat, a cunoscut viaţa sportivă şi i-a plăcut enorm. Primul concurs la care a participat a fost la Galaţi, în urmă cu aproape 20 de ani. „Venise un fax prin care eram invitaţi la un concurs pentru persoane cu dizabilităţi. Erau mai multe sporturi acolo, printre care şi tenis de masă. Nu mai jucasem, dar mi-am spus «Cât poate fi de greu?». Am mers la concurs şi am câştigat. Am vrut mereu să arată că nicio dizabilitate nu te poate împiedica să obţii victorii, dacă ţi le doreşti şi lupţi pentru ele”. Apoi a vrut să să înveţe, să meargă la competiţii şi să câştige. A ales tenisul de masă, sport la care face performanţă. Antrenorul Gigi Ciubotaru, de la CSM Iaşi, i-a adaptat o paletă pentru dizibilitatea ei, iar Maria a dat tot ce a fost mai bun în ea la antrenamente. Nu a fost deloc uşor, nici acum nu este, mai ales că ea se antrenează singură. La Iaşi nu există antrenori pentru persoane cu dizibilităţi. A mai lucrat cu Gigi Ciubotaru, care o mai ajută şi acum, dar ar avea nevoie de un altfel de sprijin. Exersează singură şi se pare că tot singură a descoperit cele mai bune metode, altfel cum s-ar explica toate medaliile câştigate la concursurile pentru persoanele cu dizabilităţi?
Campiona cu valiza mereu pregătită
Maria a bătut toată ţara cu paleta şi spune despre ea că este „campioana cu valiza mereu pregătită” şi chiar aşa este – când ne-am întâlnit cu ea venise de la concursul Color Fun de la Constanţa şi se pregătea să plece la un altul, la Cluj. Nu există competiţie de la care ieşeanca să plece cu mâna goală: „Oriunde mă duc trebuie să câştig, altfel de ce te-ai mai duce? Asta le spun şi copiilor de la şcolile de vară pe care le-am organizat”.
Prietenii britanici au sprijinit-o pe Maria să deschidă un ONG dedicat copiilor – este vorba despre Asociaţia „Brooks”, prin care ieşeanca oferă sprijinul copiilor sărmani. De doi ani organizează o şcoală de vară la care accesul este gratuit. În acest an i-a avut ca oaspeţi pe copiii de la cele două centre (unul de zi şi un afterschool) din Lunca Cetăţuii, dar şi alţi micuţi. Împreună au învăţat să danseze, să scrie poveşti, au făcut sport şi chiar munci casnice. Spre exemplu, un băieţel din Iaşi a avut ca misiune să văruiască un garaj, iar la finalul Şcolii de Vară şi-a rugat mama să-i găsească un job pe timpul vacanţei. Se simţea pregătit, deşi are doar 12 ani! „Vreau să-i ajut pe copii să înveţe să aibă mereu încredere în ei, să fie atraşi de educaţie, să aibă o viaţă frumoasă. Eu ştiu cum este să fii timid, şi eu am fost şi mi-am dat seama că este un handicap enorm. E important să te cunoşti, să ai încredere în tine, să fii mereu sigur pe tine, să treci de orice barieră. Dacă eu am reuşit, e clar că multă lume poate”, a zâmbit Maria, în timp ce aranja frumos o parte din medalii, una câştigată la Campionatele Europene din Slovenia, în 2007. De pe alta sclipeau mulţumirile şi felicitările primite în Isfahan, localitate înrudită cu Iaşul. „O delegaţie a plecat în Isfahan şi m-a invitat şi pe mine să merg. Am jucat acolo tenis şi i-am bătut”, a râs Maria.
Vrea să fie admisă la Facultatea de Sport
Planurile ei sunt la fel de ambiţioase precum şi cele care au fost până acum. Îşi doreşte foarte mult să dezvolte asociaţia şi ar avea mare nevoie de ajutor pentru că sunt mulţi copii care au nevoie de susţinere. În centrele unde sunt îngrijiţi primesc hrană, ajutor la teme, haine, dar ar mai fi nevoie de multe. Apoi, vrea să-şi completeze studiile şi se pregăteşte pentru admiterea din toamnă, de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. „Vreau să devin antrenor pentru persoanele cu dizabilităţi. Vreau să pun la punct un curs prin care astfel de sportivi să poată fi ajutaţi. În linii mari, mişcările sunt aceleaşi, regulile aproape la fel, dar trebuie adaptate nevoilor noastre şi mai bine decât o persoană cu dizabilităţi nu ştie nimeni cum se face. Mă pregătesc pentru admitere şi îmi doresc nespus să fiu absolventă a Facultăţii de Sport. Am tot ce-mi trebuie – minte, dorinţa, putere, ce m-ar putea împiedica?”, s-a întrebat Maria, care cu siguranţă ştia şi răspunsul.
Ea mai are un talent de care orice femeie ar fi mândră – coase goblenuri, iar tablourile cu care are decorat un perete sunt dovada. În zilele reci de iarnă, în sezoanele în care nu sunt competiţii şi nici vremea nu permite derularea de activităţi cu cei mici, Maria migăleşte la gherghef: „Le fac pentru mine, îmi plac mult. Cusutul mă relaxează, iar când văd finalul, mă bucur mult”.
Mărioara Stănescu este unul dintre oamenii admirabili, care nu pierde nicio secundă, nu se plânge niciodată şi ştie să celebreze viaţa. Poate fi un exemplu pentru fiecare dintre noi, mai ales atunci când ni se pare că drumurile pe care obişnuisem să mergem ni se închid. Oricând poţi să o iei de la capăt dacă ai încredere şi îţi respecţi valorile.
Maura ANGHEL
„E important să te cunoşti, să ai încredere în tine, să fii mereu sigur pe tine, să treci de orice barieră. Dacă eu am reuşit, e clar că multă lume poate”
Citeşte şi ANUNŢURI DIN ZIARUL EVENIMENTUL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau