Filipii de iarnă. Sărbătorile lupilor

 În luna ianuarie, conform calendarului popular, are loc una dintre cele mai semnificative sărbători, dedicată unei divinități mito-folclorice impresionante – „Sânpetru Lupilor”, cunoscut și sub numele de „Sânpetru de Iarnă”. Acesta este fratele lui „Sânpetru de Vară” și domnește asupra lupilor. Se spune că are grijă de grindină, iar când plesnește din bici, scânteile care zboară se transformă în licurici, luminând cărările celor rătăciți.

Sărbătoarea începe pe 16 ianuarie, fiind numită oficial în calendarul creștin-ortodox Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru. Conform legendelor, în această zi, cunoscută și ca Nedeea Lupilor, lupii primesc hrana pentru întregul an. În miezul nopții, Sânpetru se arată în fața lor călare pe un cal alb, le aduce ofrande și îi dezleagă pentru prada animalelor. În cartea sa „Calendarele poporului român”, Antoaneta Olteanu arată legătura strânsă dintre lupi și Sfântul Petru, susținând că ei sunt considerați câinii săi și că îi duc la îndeplinire poruncile. Atunci când se adună în grup și urlă, se crede că se roagă lui Sfântul Petru pentru a le oferi pradă.

De-a lungul timpului, sărbătoarea „Filipilor de Iarnă” a preluat numele Sfântului Apostol Filip, ale cărui prăznuire are loc pe 14 noiembrie, în timpul sezonului de reproducere al lupilor.

Cine sunt Filipii?

Theodor Dimitrie Speranția, un folclorist din începutul secolului trecut, descrie Filipii ca fiind sfinți ai grijii față de animale. El menționează că „Filipii sunt închipuiți ca niște sfinți însărcinați de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor”.

În mentalul popular, ei sunt considerați divinități puternice și răzbunătoare, care trebuie să fie îmblânzite prin ritualuri și prin repaus. În timpul sărbătorii lor nu e voie să faci nicio muncă oprirea muncii obișnuite. În culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii sunt considerați zeii casei și sunt sărbătoriți pentru a proteja casa de primejdii, foc, lupi și șerpi. Pentru aceasta, se atârnă o secure de lemnul coșului și se lasă acolo pe toată perioada Filipilor, ca să asigure protecția familiei împotriva daunelor.

În cultura românească, lupul a jucat un rol important nu doar ca nume, ci și în diferite aspecte ale vieții oamenilor. La naștere, copiii slabi erau numiți după lup pentru a deveni puternici. În unele regiuni ale țării, pruncii erau alăptați cu tetina uscată a unei lupoaice pentru a moșteni puterea acestui animal.

Lupul a fost implicat și în ritualurile de inițiere ale tinerilor viteji, ajutându-i pe eroii aflați în situații dificile, cu condiția să nu se căsătorească niciodată.

În concluzie, Filipii de Iarnă și sărbătoarea lor sunt legați de tradițiile și superstițiile populare românești, având la bază conexiuni strânse între divinitățile precreștine, zeii caselor și protecția față de pericole precum lupii, ciuma și alte primejdii agricole.

Maura ANGHEL