Iaşul virtual, între fantomele trecutului şi frustrările prezentului

Ieşenii s-au grupat pe Facebook pentru a discuta despre urbea lor * unii îşi aduc aminte de tinereţea comunistă cu dragoste, alţii înjură gropile prezentului, vecinii sau poliţiştii rutieri * trecutul însângerat al oraşului e şi el bogat ilustrat 

Ca tot românul, ieşenii au dat iama pe internet şi mai ales pe Facebook. Patrioţi fiind, au înfiinţat pagini şi grupuri care să reprezinte urbea. Printre aceste pagini au făcut „surf” şi reporterii ziarului Evenimentul, în încercarea de a descoperi care e imaginea virtuală a Iaşului şi, mai ales, a ieşenilor.
Mulţi dintre internauţi au nostalgia trecutului ceauşist. Unii pur şi simplu fac pe Facebook liste de produse de... veselă amintire a copilăriei. Iar îngheţata e, cum era de aşteptat, la mare căutare: „Le mai ţineţi minte? Polar - 1 leu, Vafe - 2,50 lei. Nu-mi mai aduc aminte. Completaţi!”.

Prezentul cam pierde comparaţia, dacă e să priveşti şi dincolo de desert: „Născuţi la începutul anilor `80, vedem acum cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva odată”.

Blugii şi jocurile copilăriei
Internautul ieşean e cu adevărat poet, mai ales dacă vine vorba despre descrierea distracţiilor copilăreşti: „Suntem ultima generaţie care a jucat «Ascunselea», «Castel», «Raţele şi vânătorii», «Ţară, ţară, vrem ostaşi», «Prinsa», «Sticluţa cu otravă», «Pac Pac», «Hoţii şi vardiştii», ultimii care au strigat Un, doi, trei, la perete stai, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video, primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeans elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă. Noi am dat examene de capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză... Am cântat Mulţi ani trăiască, nu Happy birthday la aniversări”...
Pe coridoarele istoriei
Uneori, o imagine chiar face cât o mie de cuvinte, iar pe ecranul calculatorului se adună crâmpeie ale prezentului, dar şi ale trecutului trăit de părinţi sau bunici. Motiv de mândrie sunt, cum altfel, zonele vechi, cu monumente emblematice ale Iaşului, pe lângă care trecem şi azi. Exemplul perfect e Catedrala mitropolitană, surprinsă în zeci de fotografii, unele datând de la începutul secolului trecut. Curiosul primeşte şi o lecţie de istorie: „Pe locul unde se află astăzi Catedrala mitropolitană au existat încă alte două biserici. Prima, Biserica Albă, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei, şi o a doua biserică, numita Stratenia - Întâmpinarea Domnului, ctitorită de Anastasia Doamna. Pe locul acesteia, în anul 1833, marele mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a noii catedrale mitropolitane. Lucrările de zidărie au fost terminate în 1839, dar la puţin timp după încheierea lucrărilor, turnul al cincilea, care se afla pe mijloc, şi bolţile au căzut. Astfel, catedrala a rămas neterminată, până când, după mai mult de 40 de ani, un alt mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu, considerat de lumea eclesială, dar şi de credincioşi ca fiind un mitropolit cu viaţa sfântă, a dispus reluarea lucrărilor, care s-au încheiat în 1887, când la 23 aprilie a avut loc slujba de sfinţire”.
Istoria ajunge şi la momente de un dramatism tulburător, când moartea şi distrugerile erau la ele acasă nu doar la în Iaşi şi în întreaga Românie, ci aproape pe tot globul. Într-o poză de arhivă, echipajul unui tanc german Panther îşi permite un scurt moment de odihnă, în primăvara lui 1944. Văzându-le chipurile tinere, privitorul nu poate să nu se întrebe câţi dintre oamenii din fotografie au supravieţuit până la finele războiului şi câtă nenorocire au împărţit la rândul lor. Iar ieşenilor li se reaminteşte că Iaşul a fost linie a frontului, chiar dacă alianţele s-au schimbat: „Prima mare bătălie de lângă Iaşi a fost în martie 1944 la prima tentativă a lui Ivan de a trece Prutul, ocazie cu care nemţii i-au tras-o urgent şi l-au alungat înapoi cu coada între picioare. La Iaşi ar fi trebuit să avem muzeu militar mare de tot, ca la Arromanches, Bastogne sau Arnhem. Dar Ivan a ordonat ca de acest eşec să nu se vorbească şi a devenit forgotten battle”.

Vecina nimfomană şi peştele de sticlă
Nu toate imaginile Iaşului virtual sunt însă dramatice sau nostalgice. Locuitorii oraşului celor şapte coline au şi umor. Uneori, acesta e revărsat în adevărate perle filozofico-practice, de genul „Dacă n-ai avut 5 tone de bibelouri, ai trăit degeaba!”. Ideea, ilustrată cu o poză a vitrinei în cauză, stârneşte un adevărat delir internautic. „N-ai peşte de sticlă. Eşti degeaba! Ai totuşi un punct din oficiu, că văd un mileu. Carpeta cu Răpirea din serai garanta 100 de puncte. Lasă profesioniştii să posteze de acum încolo”, vine răspunsul cuiva la fel de pus pe şotii. Există însă şi inşi doar pragmatici, iar concluzia se trage sec: „Fiecare dintre noi cred că îşi ascundea banii sau bijuteriile în acele bibelouri”.
Nu întotdeauna internautul ieşean face însă haz de necaz. Şi cine să-l supere mai tare ca vecinii? Nu manelele ori reparaţiile casnice stârnesc cele mai mari nemulţumiri, ci avântul erotic, chiar şi în prag de primăvară a îndrăgostiţilor, după cum o dovedeşte un bileţel indignat: „Pentru nimfomana care locuieşte aici! Mă terorizezi cu gemetele tale false! Sper să rămâi gravidă”.

Biserică sau farmacie?
Alţii, ce-i drept, vor fete frumoase şi focoase peste tot, chiar şi pe lângă icoane. „Mi-a venit o idee de afacere. Ştie cineva ce acte îmi trebuie ca să deschid o biserică? Cu plasme, bănci ca la catolici, un cor de fete tinere şi frumoase etc”, se interesează un aspirant într-ale vieţii duhovniceşti ieşite din canon. Ideea nu prea stârneşte entuziasm, însă nu din motivele evidente. „Biserici şi aşa sunt mult prea multe. Aia din Bucureşti cu acoperişul aurit în interior cred că arată mai ceva ca un hotel de 5 stele. Iar şcolile şi spitalele arată mai rău ca la puşcărie”, nu se lasă aşteptat un răspuns greu de contrazis. Cel mai bun sfat priveşte însă reorientarea spre sistemul care nu duce omul la groapă chiar aşa de des, dar tot furnizează clienţi popei: „Mai bine fă-ţi o farmacie, scoţi destui bani, sfatul meu în mediul rural, că se prăpădesc oamenii acolo fără farmacii, iar aici alea mici se mută din spaţiu în spaţiu că nu au clienţi. Să nu crezi că îţi vor curge banii pe bandă, nu, stai calm, trebuie să ai răbdare, după un an, un an jumătate începe afacerea să meargă, şi eu tot cu farmacia sunt”.
Desigur, imaginea virtuală a Iaşului este mult mai complexă. Acestea sunt doar câteva frânturi, care dovedesc însă o stare de spirit nu foarte optimistă. Aşa trist cum a fost, de multe ori trecutul e mai atrăgător pentru ieşeni decât prezentul. Ştefana CZELLER

Noroaiele sau gropile de pe străzi stârnesc şi pe Facebook indignarea ieşenilor. „Am şi eu o întrebare, ştie cineva dacă pot face ceva în legătură cu această stradă să fie betonată? Pentru că eu locuiesc de 19 ani aici şi nu a fost niciodată reparată. Efectiv m-am săturat să mă murdăresc când ies din casă şi aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu ce din punct de vedere legal”, se plânge un internaut care locuieşte în dealul Copoului
* * *
Cartierele rezidenţiale nu sunt văzute cu ochi buni. O vedere a Iaşului din Bucium stârneşte imediat reacţii acide: „Vilele bugetarilor, îmbogăţiţii democraţiei, ale multor penali”.
* * *
Ieşenii sunt solidari când vine vorba de lupta cu... radarele. În grupuri specializate, ei se anunţă unde sunt acestea montate, dar şi de unde se ridică maşini.