Măiestria nebănuită a unui tânăr psiholog

Fiecare om ascunde o poveste * în fiecare există un talent, arde o pasiune * mulţi lasă harul să se piardă, alţii îl cultivă cu ardoare zi de zi * într-un birou al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vaslui găsim un tânăr pasionat nu doar de munca în slujba semenilor, ci şi de pictura icoanelor

Lucian Spiridon lucrează ca psiholog de aproximativ nouă ani. Şi-a descoperit pasiunea pentru pictură încă din copilărie şi s-a simţit apropiat de icoană. A studiat la Şcoala Populară de Arte din Iaşi, unde talentul i-a fost şlefuit, iar paşii i-au fost îndrumaţi spre pictura laică. Până nu demult, puţini erau cei care ştiau de pasiunea lui Lucian, însă acum despre „băiatul de la Protecţie, care pictează nişte icoane extraordinare” a început să se audă din ce în ce mai des. Când pictează, uită de tot. Lasă la o parte problemele de la serviciu, uită de neajunsurile inerente ale unui om care lucrează într-un sistem tot mai prost finanţat şi se dedică operei sale. Iubeşte pictura, face portrete sau peisaje, însă cel mai aproape de sufletul său sunt icoanele. Tablourile sale sfinte nu seamănă cu altele. Lucian Spiridon păstrează propria viziune în lucrările lui şi lasă mereu amprenta stranie şi uşor neşlefuită de originalitate pe icoanele pictate. Munceşte mult, conştient că e dator să-şi creeze un stil, dar un lucru e cert, reuşeşte să aducă în ochii privitorului imaginea dăruirii sale pentru arta pe care o preţuieşte.
„Eu pictez şi peisaje sau natură moartă, dar mă simt cel mai mult atras de icoane. Pictez pe lemn, pe gresie, material care necesită prelucrare, pe sticlă. Cel mai mult am lucrat pe lemn cu foiţă de aur. Lucrez mult, caut să învăţ mereu, fiindcă niciodată nu ştim totul despre munca noastră. Mă sprijină mult familia, mai ales că eu lucrez acum acasă”, spune Lucian.
Mărturiseşte că a întâmpinat ceva dificultăţi când a început să lucreze pe foiţă de aur. I s-a întâmplat chiar să mai strice materialul, care nu e deloc ieftin, dar cu răbdare a deprins arta picturii icoanelor şi acum are expoziţii, merge la târguri, participă la viaţa culturală a Vasluiului. Ca orice artist, are câteva lucruri la care visează. Speră să poată realiza câteva dintre lucrările sale de suflet, la care se gândeşte de mai mulţi ani, dar de care nu a avut vreme să se apuce.

Citeşte şi: Tinerii care fac TROC: Dăruiesc haine sau o masă caldă în schimbul unui zâmbet

Discret şi uşor stingherit de postura de „intervievat”, tânărul povesteşte că nu a reuşit să găsească un spaţiu în care să-şi amenajeze un atelier. Lucrează acasă, după orele de serviciu, de multe ori noaptea, chiar dacă lumina nu este foarte bună. Şi-ar dori un loc al lui, un atelier în care să lucreze în voie, în care să aibă spaţiul şi lumina atât de necesare în arta pictatului şi speră că va găsi locul potrivit. Mai multe decât orice, vrea,însă, putere de muncă şi sănătate, pentru a-şi putea duce la îndeplinire obiectivele.
Icoanele de la Curţile Domneşti
Ionel Armeanu Ştefănică, şeful DGASPC Vaslui, e încântat că într-o instituţie în care salariaţii se ocupă cu asistenţa socială a persoanelor şi lucrează pe nişte posturi care câteodată sunt tehnice, se ocupă de dosare, de încadrarea în diverse grade de handicap, ei au şi talente ce par câteodată nebănuite. Aceşti oameni, obişnuiţi cu lucrul deloc uşor din domeniul asistenţei sociale se transformă, parcă, miraculos, în artişti cu talente la care nici nu gândeşti.
„Lucian face ceva deosebit, foloseşte foiţă de aur pentru pictură şi realizează inclusiv icoane la dimensiuni foarte mari. Sunt nişte lucrări deosebite, apreciate de oamenii simpli, dar şi de specialişti în domeniu. Ne bucurăm că angajaţii noştri au astfel de pasiuni, ne bucurăm că putem să le venim în sprijin, prin organizarea de expoziţii. Lucian chiar a participat la foarte multe evenimente pe care le-am organizat. Îi doresc să ajungă un nume în artă, să-şi poată pune în valoare talentul. Vasluiul are şi oameni care pot să ducă faima pentru a nu fi un judeţ catalogat doar cu persoane care îşi bat copiii, persoane care îşi abuzează familiile sau care, în urma consumului de alcool, comit tot felul de acte antisociale, ci şi cu oameni care iubesc arta şi care pot face ceva pentru a creşte prestigiul acestor locuri. Noi trebuie doar să-i descoperim, să le îndrumăm paşii şi să-i susţinem cât putem”, spune Ionel Armeanu Ştefănică.

Citeşte şi: Casa copilăriei lui Enescu, între birocraţie şi planuri măreţe

În calitate de şef, dar şi de prieten, şeful DGASPC l-a sprijinit pe Lucian să participe la diverse evenimente şi chiar să aibă propria expoziţie de icoane.
La Curţile Domneşti din Vaslui, într-un loc încărcat de istorie şi de poveste, tânărul pictor a expus câteva dintre lucrările sale, iar evenimentul s-a bucurat de aprecierea oamenilor de cultură din Vaslui şi a cetăţenilor simpli care au vizitat expoziţia.
„Astfel de talente trebuie susţinute şi promovate. Investiţia în cultură, în tot ce ţine de educaţie, în general, este una pe termen lung, cu care nu dai niciodată greş. Ei sunt tinerii care fac să se audă lucrurile frumoase din aceste locuri şi trebuie să le mulţumim, să le apreciem munca şi să-i sprijinim. Ceea ce face acest băiat merită aprecierea noastră, a tuturor. Am pus umărul la reuşita primei sale expoziţii de icoane şi sunt convins că va continua să creeze lucrări deosebite, care îşi vor găsi locul şi în alte expoziţii”, a spus primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavăl.
Printre alte câteva icoane frumos stivuite pe raftul unei biblioteci din biroul vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Vasile Mihalachi, şi-a găsit loc şi o pictură de-a lui Lucian Spiridon. „Am văzut cum pictează băiatul acesta şi am fost impresionat de talentul lui. I-am spus că aş vrea şi eu o lucrare. Mi-a spus că are de terminat câteva icoane, lucra probabil pentru expoziţia sa, şi că apoi se apucă să lucreze ceea ce l-am rugat. Peste ceva timp, icoanele au fost gata. M-a impresionat liniştea lui. E un băiat cuminte, care pictează cu drag aceste icoane. Ceea ce face el, nu-i uşor deloc şi nu mulţi pot face asta. Ca să pictezi icoane, îţi trebuie chemare, îţi trebuie har de la Dumnezeu”, este de părere Vasile Mihalachi.
Liniştea şi măreţia aduse în inimă de această nobilă îndeletnicire a picturii de icoane, nu se compară cu nimic, spune Lucian Spiridon, iar viaţa printre chipurile sfinte pictate cu pasiune şi dăruire, e frumoasă cu adevărat. La fel de frumoasă devine şi viaţa celor care ştiu apoi să privească şi să găsească sublimul în tablourile create cu smerenie, la ore târzii, de băiatul „cuminte”, psiholog ziua şi pictor noapte de noapte, în odaia sa îngrămădită dintr-un bloc al Vasluiului.

Citeşte şi: Povestea ieşenilor care au deschis o grădiniţă în deşert

Tudor IFRIM

„Fiecare artist are o lucrare de suflet, ceva la care nutreşte. Mi-aş dori să pictez cei doisprezece apostoli şi sper să reuşesc acest lucru. Este o dorinţă mai veche a mea. Lucrez acum la câteva icoane şi apoi voi vedea” -- Lucian Spiridon, pictor  

 „O statuie ţine de lume, o icoană transcende lumea. Dar icoane, nu tablouri!” – Constantin Noica

 „Arta este un duhovnic impecabil” – Octavian Goga