O lume percepută prin atingere!

Copiii nevăzători din Moldova învaţă la Liceul Special „Moldova”, din Târgu Frumos, cum să se integreze în societate şi cum să ţină piept oamenilor care fac din deficienţa lor de vedere un handicap * în regim de internat, la Târgu Frumos găsesc sprijin şi copiii cu deficienţe asociate, care au nevoie de un program diferenţiat de activităţi, pentru a se dezvolta armonios

Se spune că vederea este una din cele mai de preţ comori ale omului. Însă, atunci când o persoană rămâne pentru totdeauna în întuneric, aceasta trebuie să găsească un mod de a compensa simţul văzului. Liceul Special „Moldova” din Târgu Frumos este una din instituţiile de învăţământ cu regim special care învaţă copiii cu deficienţe de vedere cum să se adapteze cerinţelor sociale, chiar şi în situaţia în care, de jur împrejurul lor, nu este decât o „lungă noapte”. „Copiii cu astfel de probleme învaţă să se descurce mult mai bine într-o instituţie de învăţământ decât în mediul familial, dat fiind că aici au parte de o îngrijire specializată şi de mai multe condiţii adaptate nevoilor acestora”, explică Margareta Pristavu, directorul Liceului Special „Moldova”. Cu toate acestea, părinţii sunt de multe ori reticenţi în a-şi aduce copiii la o şcoală specială, drept pentru care este nevoie de o muncă de convingere din partea cadrelor didactice şi de multă dragoste pentru micuţii care ştiu ce este lumina doar din spusele celorlalţi. „Noi, la nivelul colectivului, strângem bani pentru a putea merge în zonele în care sunt astfel de cazuri şi a găsi acele familii. Facem vizite, prezentăm şcoala şi activităţile pe care le desfăşurăm noi aici, după care lăsăm părinţii să se gândească la ce este mai bine pentru copilul lor”, povesteşte şefa instituţiei. Potrivit acesteia, în cazul în care familia decide să îşi aducă micuţul la Târgu Frumos, pentru a urma cursurile Liceului Special „Moldova”, tot pe banii profesorilor, reprezentanţii instituţiei de învăţământ asigură transportul.
Copiii ajung în şcoală de cele mai multe ori cu hainele de pe ei, nivelul de pregătire al acestora fiind determinat de condiţiile de trai ale familiilor din care provin. Odată încheiate formalităţile de şcolarizare, cei mici încep să urmeze cursurile şcolii, fiind repartizaţi în funcţie de deficienţele de care suferă. „În şcoala noastră sunt copii cu deficienţe de vedere medii sau grave, dar există şi situaţii în care cei mici au mai multe afecţiuni. Atunci când suferă de deficienţe asociate celor de vedere, cum ar fi cea de auz sau cea locomotorie, aceştia sunt încadraţi în grupe speciale”, explică directorul Margareta Pristavu. O astfel de grupă poate avea între doi şi patru elevi, deoarece se lucrează mai greu, activităţile fiind mai solicitante. Copiii care au un intelect normal, sunt încadraţi în clase cu programă normală, unde parcurg curiculumul şcolii de masă.
Şcoala specială din Târgu Frumos oferă copiilor nevăzători posibilităţi variate de dezvoltare intelectuală şi socială. Aici, datorită dotărilor cu maşini de scris Braille, cei mici pot urma cursurile fără a întâmpina dificultăţi, obţinând de cele mai multe ori rezultate foarte bune la testările de pe parcursul ciclului de învăţământ. Spre exemplu, anul trecut, din opt elevi care au terminat clasa a XII-a, şase s-au înscris la bacalaureat, iar patru au promovat. Trebuie avut în vedere faptul că, din punct de vedere al modului în care este parcursă materia, un nevăzător asimilează în doi ani de zile informaţia pe care un copil de vârsta lui, care nu are deficienţe de vedere, o parcurge într-un singur an de curs.
În beznă, luptă împotriva sistemului
Deşi fiecare clipă este un test pentru persoanele cu deficienţe de vedere, deoarece acestea trebuie să înveţe să se descurce într-o societate de cele mai multe ori reticentă la astfel de nevoi, bacalaureatul este şi pentru copiii de la Liceul Special „Moldova” un test al maturităţii. „Bacalaureatul decurge normal, pentru aceşti copii nefiind făcute niciun fel de diferenţe. Cu toate acestea, din cauza sistemului de învăţământ deficitar, putem spune că nevăzătorii sunt uneori dezavantajaţi”, povesteşte Margareta Pristavu, directorul instituţiei de învăţământ. Potrivit acesteia, foarte mulţi copii ar dori să susţină bacalaureatul la geografie, deoarece au îndrăgit materia prin modul de predare pe care l-a abordat de-a lungul timpului profesorul Ioan Haciu şi pentru că, în acest moment, cabinetul de geografie este dotat corespunzător, în aşa fel încât copii să poată face performanţă, chiar dacă vederea nu îi ajută. Cu toate că există mulţi elevi cu deficienţe de vedere care ar dori să susţină acest examen la geografie, din cauza sistemului de învăţământ care nu ia în calcul copiii cu deficienţe de vedere, acest lucru nu este posibil, deoarece subiectele sunt „mute” pentru un orb. „Subiectul nu poate fi adaptat pentru nevăzători. El vine în format letric, cu o hartă mută, iar nevăzătorul, prin pipăire, nu îşi poate da seama care sunt cerinţele”, a punctat Margareta Pristavu. În astfel de situaţii, elevii aleg să susţină bacalaureatul la psihologie, filozofie, chiar dacă aceste discipline nu sunt pe înţelesul copiilor.
O altă viziune asupra lumii
Chiar dacă sistemul de învăţământ dă bătăi de cap nevăzătorilor, există totuşi elevi care au făcut o pasiune pentru explorarea hărţilor lumii şi la care nu sunt dispuşi să renunţe. „Alexandru Benchea va fi primul absolvent de geografie orb şi, sper eu, va fi şi primul profesor. Urmează să dea bacalaureatul la această materie şi, pentru că nu există învăţământ universitar cu regim special pentru copiii cu deficienţe de vedere, va urma cursurile unei facultăţi normale”, explică profesorul Ioan Haciu, cel care l-a învăţat pe Alexandru cum să depăşească graniţele ţării prin hărţi. Pentru a putea urma totuşi cursurile unei facultăţi, Alexandru Benchea va trebui să fie susţinut în continuare de reprezentanţii şcolii speciale, care îi vor pune la dispoziţie, în sesiune, materialul cartografic din şcoală, realizat în conformitate cu necesităţile unui nevăzător.
Nu e un handicap, e o deficienţă
Activităţile desfăşurate la Liceul Special „Moldova” din Târgu Frumos nu ajută copiii nevăzători doar la parcurgerea curiculei obligatorii de învăţământ, personalul de aici învăţându-i pe cei mici şi cum să se adapteze în societate. „Copiii de aici au deficienţă, handicapul însă îl determină societatea. O persoană care are afecţiuni de vedere îşi poate purta de grijă, este adevărat că uneori are nevoie de ajutor, dar, din nefericire, oamenii sunt cei care îi marginalizează, care îi determină să devină handicapaţi”, explică profesorul psihopedagog Marcela Benea. Potrivit acesteia, foarte mulţi copii ajung la această şcoală fără a şti cum să îşi ungă o felie de pâine cu unt sau cum să se încheie la papuci. „Aici, copilul poate să dobândească abilităţile necesare unei vieţi normale, care de multe ori sunt inhibate de excesul de grijă al părinţilor”, povesteşte psihopedagogul. Astfel, la nivelul instituţiei de învăţământ au fost implementate două programe, de dobândire a independenţei gastronomice şi de igienă personală, exact pentru a facilita activităţile zilnice ale nevăzătorilor.
Camera pentru stimulare multisenzorială este o altă oază de linişte şi de relaxare pentru copiii nevăzători, timpul petrecut aici având rolul de a stimula văzul, auzul şi simţul olfactiv. „Educaţia polisenzorială este una din terapiile specifice şi de compensare. Dotările de care dispunem noi acum lucrează toate aceste simţuri, ajutând copilul să evolueze”, explică profesorul Brânduşa Ghiţu.
Descoperă lumea prin atingeri
Copiii cu deficienţe de vedere care sunt şcolarizaţi în cadrul Liceului Special „Moldova” au înţeles că lumea poate fi văzută şi altfel, atunci când ochii nu te ajută. „Când am venit prima dată la această şcoală, nu ştiam cum să evit verbul a vedea în preajma copiilor şi a colegilor mei nevăzători. Am rămas însă uimită când, într-o zi, intrând în cancelarie, am auzit două persoane complet nevăzătoare vorbind despre meciul pe care l-au văzut cu o seară în urmă. Atunci am înţeles că adevărata problemă stă în noi, cei care îi privim pe nevăzători cu reticenţă, făcându-i să fie şi să se simtă diferit”, povesteşte Marcela Benea, profesor psihopedagog. Astfel, pe tot parcursul şcolarizării, copiii învaţă că lumea poate fi descoperită prin alte simţuri, cum ar fi cel tactil, pentru a duce o viaţă cât mai aproape de normalitate. „Nimeni nu se naşte cu acest simţ dezvoltat, este o evoluţie care se vede doar în acele cazuri unde cunoaşterea mediului înconjurător prin atingere este exersată. Copilul începe să se antreneze de la vârste fragede deoarece, pe măsură ce acesta creşte, simţul tactil scade”, explică reporterilor, directorul instituţiei de învăţământ, Margareta Pristavu. Apar dificultăţi însă în cazul acelor copii care suferă de boli la nivelul membrelor superioare, cum ar fi pareza, situaţie în care nevăzătorul nu se poate ajuta de mâini. În astfel de situaţii, se impune ca nevăzătorul să fie ajutat de o altă persoană. Se poate spune cu certitudine că un nevăzător ajunge să cunoască lumea prin atingeri, folosind musculatura mâinii, aşa cum noi descoperim frumosul prin văz. Anca BURNICHE

* * *
„Nu ştiam cum să evit verbul a vedea în preajma copiilor şi a colegilor mei nevăzători. Am rămas însă uimită când, într-o zi, intrând în cancelarie, am auzit două persoane complet nevăzătoare vorbind despre meciul pe care l-au văzut cu o seară în urmă. Atunci am înţeles că adevărata problemă stă în noi, cei care îi privim pe nevăzători cu reticenţă, făcându-i să fie şi să se simtă diferit” - Marcela Benea, profesor psihopedagog.

* * *
„Eu ştiu că mama e frumoasă pentru că are o voce blândă” - Livia, nevăzătoare din naştere