Oamenii din Muzeul Elefanţilor FOTO

Pe o străduţă din centrul oraşului, creşte o comunitate albastră. În spatele unor ziduri ce odată adăposteau Muzeul Teatrului, într-o clădire de patrimoniu, se scrie istorie şi cod pentru proiecte ce ieri erau idei.

După draperii lungi, prinse cu panglici turcoaz, între ziduri care îţi spun, în orice culoare şi formă, «poţi mai mult şi mai bine», sub candelabre atârnând greu din tavanele înalte, scârţâie podeaua de lemn ce nu te lasă să visezi, ci îţi dă puterea să acţionezi. Treci prin camere ce te duc din Trecut în Viitor în care 70 de oameni taie în felii subţiri prezentul. Thinslices, o firmă de IT înfiinţată în Iaşi, în urmă cu şase ani, creşte de doi ani într-o clădire construită la început de secol XIX, care azi este „Muzeul Elefanţilor“.

 

Cum „omul sfinţeşte locul“, oamenii şi proiectele din „Muzeul Elefanţilor“ evoluează zi de zi având la bază principii sănătoase: „bun-simţ, muncă multă, încredere în ei şi în ceilalţi, adaptabilitate şi învăţare continuă“.

Pe Alina am găsit-o pe una din canapelele din „Viitor“, o cameră în care ajung cei ce vor să facă parte din echipa Thinslices şi în care elefanţii coboară din tavan ori stau cu tine de vorbă. E de un anotimp în clădirea de pe strada Vasile Alecsandri, dar pare că e acolo dintotdeauna. Ochii ei albaştri sclipesc de bucurie când povesteşte despre oamenii care-i sunt alături. „Sunt aici din mai, dar parcă e dintotdeauna. Urmăream activitatea Thinslices de multă vreme şi într-un fel îmi doream să ajung aici. Îmi place că aici toţi oamenii sunt deştepţi şi frumoşi, le-am şi spus asta. Îi vezi cum gândesc pe termen lung şi nu au frică de nicio cifră şi de niciun obstacol, îi vezi cum ştiu şi cum au încredere că pot creşte de zece ori pe atât. Siguranţa aceasta te motivează. Sunt optimişti şi prietenoşi şi ţi-e bine lângă ei, cu ei“, spune zâmbind Alina, care crede că „oamenii te pot ajuta să faci şi să înveţi orice. Nu contează foarte mult jobul sau firma, ci depinde foarte mult de echipa în care eşti“.

Pentru Raluca bucuriile din „Muzeul Elefanţilor“ sunt în albastru şi maroul lemnului de esenţă tare din tâmplăria spaţiului de lucru. „Îmi place aici faptul că nu avem rânduri de birouri repetitive. Mă încântă că putem să deschidem geamurile, chiar dacă ne chinuim să le închidem, pentru că sunt mai greu de manipulat. În orice cameră te-ai duce se schimbă decorul şi arată totul familiar. Simţi că e ca şi cum te-ai duce acasă sau în vizită la cineva, nu ca şi cum te-ai duce într-un birou normal. Dacă ar fi să aleg culori care să descrie spaţiul acesta, probabil ar fi albastru cu maro. Albastru sub influenţa logo-ului, şi maro pentru că o casă cu tâmplărie de lemn îţi dă un sentiment de familiaritate şi confort“, spune Raluca.

Locul în care hainele ponosite capătă viaţă FOTO

De fapt, din cei 70 de „elefanţi“ doar jumătate au terminat studii în domeniul tehnologiei informaţiei. În echipele din muzeu sunt absolvenţi de Design, Matematică, Economie sau Litere.

Provocările din proiecte
Bogdan s-a intersectat cu firma Thinslices de la începuturile ei. După o plecare de doi ani în Italia, la Siemens, s-a întors acasă, tot printre „elefanţi“. „Căutam o comunitate care să aibă un impact prin ceea ce face şi care să nu se încurce în proceduri şi birocraţie. Am evitat tot ce descrie o companie mare: ierarhie rigidă, proceduri. Am lucrat în Italia, la Siemens. Am decis să revin pentru că nu îmi plăceau procedurile din marile corporaţii, care te ghidează la fiecare pas. Acolo sunt foarte multe lupte «politice», contează mai puţin rezultatul final, ci unde eşti tu plasat şi care sunt interesele tale. Aveam dorinţa de a face lucruri, eram plin de energie, iar toate procedurile astea pentru mine erau o piedică, ca şi cum aveam lanţuri la picioare. Am decis să nu mai continui în ritmul ăsta şi m-am întors acasă“, spune relaxat Bogdan. Ştie că a făcut alegerea corectă: „cel mai mult îmi place comportamentul oamenilor care are la bază valorile ce stau scrise pe pereţii acestei clădiri. Plus misiunea Thinslices: prin care vrem să fim profesionişti, să avem spaţiu mental şi financiar prin care putem să creăm plus valoare în comunitate“.

Pentru Bogdan, fiecare proiect este o provocare: „Nu vii la birou să faci un simplu task, ci clientul îţi lansează o provocare şi tu trebuie să o rezolvi. Starea aia în care stai să te gândeşti cum să o rezolvi, mă ambiţionează. E ca şi cum aş construi ceva pentru mine rezolvând problema clientului“.

În Muzeul Elefanţilor toată lumea învaţă. „Învăţarea continuă este critică. Fără a învăţa continuu nu cred că poţi face faţă viitorului. Nu mai există niciun domeniu în lumea asta în care să se facă lucrurile într-un singur fel. Tot ce trebuie să învăţăm este să căutăm singuri, să căutăm soluţii, să greşim, să tragem învăţăminte, să reluăm până facem bine ce ne propunem. Ritmul în care se schimbă lucrurile s-a accelerat, iar omul trebuie să fie mult mai flexibil“, spune unul dintre „elefanţi“.

 

EXCLUSIV - FOTO Bijuterii pe două roţi la Eurobike 2015

 

Zeci de clienţi din întreaga lume au parte de creativitatea şi munca susţinută a echipei de la Iaşi. Practic, clienţii vin în Muzeul Elefanţilor cu o foaie A4 sau cu o prezentare PowerPoint, spun care e ideea, unde vor să ajungă şi cer ajutorul. Primesc în schimb servicii complete pentru creşterea unui start-up de la 0 la 1. Astfel, în spaţiul de la strada Vasile Alecsandri, oamenii şi proiectele evoluează zi de zi într-un joc matur de-a învăţa şi a te adapta zilei de mâine. Îţi dai seama astfel că acolo „nu este despre bani, despre clădire, despre echipamente, ci este doar despre oameni“.

Clădirea fostului Muzeu al Teatrului din Iaşi a fost construită în jurul anului 1810, ca reşedinţă a familiei poetului şi dramaturgului Vasile Alecsandri. După multiple întrebuinţări avute de-a lungul anilor, între 1973 şi 1975, clădirea a fost transformată în Muzeu al Teatrului, ca omagiu adus lui Vasile Alecsandri, considerat părintele dramaturgiei moderne româneşti. Astăzi, clădirea, declarată monument istoric, funcţionează ca spaţiu de birouri al companiei IT Thinslices. „Principala cerinţă a beneficiarilor relativ la amenajarea spaţiului a fost surprinderea atmosferei de muzeu, într-un spaţiu de lucru contemporan şi unic: o nouă casă pentru echipa de elefanţi, membrii echipei Thinslices se autointitulează elefanţi. O altă cerinţă importantă a fost legată de obţinerea unor spaţii de lucru uşor de ordonat şi întreţinut, dar confortabile, flexibile şi interactive în acelaşi timp. Ne-am concentrat astfel asupra principiilor de creare a unui spaţiu muzeal de calitate: un traseu deschis, scenografic, spaţii flexibile, experienţe noi, posibilitatea interacţiunii cu obiecte şi informaţie, ospitalitate, o poveste incitantă“, descriu arhitecţii de la Miolk transformările făcute în clădirea de secol XIX pentru „Muzeul Elefanţilor“.

Foto- Thinslices

Drumul florilor din Ţara Haţegului FOTO