Poveşti şi parfum de carte veche pe Uliţa Sârbească FOTO

Cunoscut în ţară şi peste hotare pentru bogatul patrimoniu arhitectural şi cultural, Iaşul îşi deschide porţile iubitorilor de frumos, îndemnându-i la visare, contemplare şi relaxare. Deşi poartă amprentele modernismului, fosta Uliţa Sârbească- astăzi strada Alexandru Lăpuşneanu - păstrează parfumul unei epoci apuse, cu menestreli, buticuri şi miresme de carte veche, fiind una dintre cele mai frumoase zone de promenadă ale oraşului

În tumultul zilelor obişnuite, în care paşii ne poartă pe străzi aglomerate şi mintea fuge hoinară spre locuri îndepărtate în căutarea de răspunsuri şi rezolvări, nouă, oamenilor, ne-au mai rămas poveştile. O fiinţă, o întâmplare, un loc... în toate sunt crâmpeie de poveste care aşteaptă a fi rostite, depăşind astfel graniţele temporale şi spaţiale pentru a ajunge la urechile iubitorului de frumos.
„A fost odată un drum bătătorit prin purtarea oamenilor şi a vitelor trăgătoare”, aşa începea povestea Uliţei Sârbeşti, spusă la început de secol XVI. Având hotarele de la intersecţia străzii Golia şi continuând până în apropierea Bisericii „Sfântul Neculai cel Sărac” (aflată în zona Casei de Cultură a Studenţilor), uliţa se schimbă la faţă un secol mai târziu, devenind un loc de întâlnire în frumosul târg al Ieşilor pentru negustori, meşteşugari şi boierime. Într-o continuă expansiune, aflăm din condicile întocmite la 1750 că această zonă reunea 44 de proprietari, 27 de case, trei cârciumi şi nouă dughene. Schimbarea radicală a Uliţei Sârbeşti se produce totuşi abia în secolul al XIX-lea, când majoritatea caselor sunt înlocuite de clădiri maiestoase, ce uimeau prin opulenţă şi arhitectură. Tot în această perioadă zona este rebotezată, devenind astfel strada Alexandru Lăpuşneanu, un loc de promenadă care păstrează şi astăzi farmecul unor vremuri de mult apuse.
 

Carte veche pentru oameni noi
Odată cu trecerea timpului, strada Alexandru Lăpuşneanu a căzut pradă modernităţii, însă după-amiezile zilelor de vară petrecute aici de studenţi, turişti şi ieşeni deopotrivă, amintesc de vremurile de altă dată şi te inspiră la visare. Tabloul fostei Uliţe Sârbeşti este întregit de anticariatele care aduc un aer negustoresc zonei, fiind totodată un prilej de a-i scoate pe trecători din monotonia activităţilor zilnice pentru a se îmbăta cu parfum de carte veche. „Chiriaşi” ai străzii Alexandru Lăpuşneanu încă din anul 2004, vânzătorii de carte au renunţat să mai măsoare timpul care trece frenetic pe lângă ei, dedicându-şi în schimb toată răbdarea şi priceperea iubitorilor de lectură. „Un anticar nu se mai gândeşte la timpul petrecut în micul său univers al cărţilor. Sunt zile în care nu vinzi nimic, în care stai şi priveşti zeci, sute de chipuri care se perindă pe această stradă, însă atunci când iubeşti cărţile şi faci din această dragoste o meserie, nu renunţi!”, povesteşte Vlad Corduneanu, vânzător de cărţi. Deşi este conştient că „afacerea cu parfum de tuş” nu este cea mai bănoasă, pe chipul acestuia se citeşte bucuria de a împărtăşi cu trecătorii pasiunea pentru carte, în ochii săi citindu-se bucuria copilului de altă dată atunci când spune, încrezător, că „nevoia de a citi” se mai ascunde încă în noi. „Este îmbucurător să vezi că la anticariat se opresc oameni de toate vârstele. Copii de câţiva anişori caută cărţi colorate şi sunt dornici să descopere universul basmelor, tinerii vor să ai parte de acţiunea romanelor poliţiste ori să cunoască poveşti de dragoste, iar bătrânii caută printre rafturi publicaţii ce le amintesc de tinereţe....”, explică buchinistul. În viziunea acestuia, cititorul nu trebuie să primească o etichetă în funcţie de cărţile lecturate, deoarece „omul caută adesea un refugiu în literatură”. „Este adevărat că sunt la mare căutare cărţile uşoare, care nu necesită o analiză profundă sau un proces amplu de conştiinţă. Astfel, este justificat să-ţi doreşti să evadezi după orele în şir petrecute la serviciu, povara facturilor şi grija zilei de mâine... poţi să citeşti Sandra Brown, Paulo Coelho sau Dan Brown, aşa cum poţi alege varianta unor clasici precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski sau Franz Kafka”, povesteşte anticarul, fiind de părere că un om trebuie să ţină în mână şi cărţi uşoare şi lucrări emblematice ale literaturii universale.



Generaţia nouă şi cartea „aspirator de praf”
Chiar dacă nu priveşte tehnologia ca pe o ameninţare la adresa cărţii, anticarul recunoaşte că tineretul din ziua de azi nu stă mult pe gânduri înainte de a se descotorosi de biblioteci. „Oamenii caută să aibă cât mai mult spaţiu, motiv pentru care renunţă cu uşurinţă la cărţile vechi. Foarte mulţi vin la noi când vor să facă ordine în casă şi vând biblioteci întregi”, explică Vlad Corduneanu, precizând că unii cumpărători vor ca anticarii să vină şi să ia cărţile direct din casă, pentru a le uşura acestora munca.

Un alt motiv care-i determină pe români să renunţe la cărţile lăsate moştenire de bunici şi părinţi ţine de vechimea şi parfumul emanat de paginile îngălbenite de trecerea timpului. „Puţini sunt cei care mai vor în casă parfum de carte veche. Majoritatea aleg astăzi să-şi înlocuiască vechile biblioteci cu ediţii noi, având în vedere că tot mai multe edituri scot pe piaţă exemplare cu coperţi ochioase şi atractive. Pot să vă spun că am avut vânzători care mi-au spus că nu-şi mai doresc aspiratoare de praf în camerele apartamentului, fiind conştient că îngrijirea acestora necesită mult timp”, punctează anticarul. Astfel, cărţile intră în circuitul „afacerea cu parfum de tipar” şi îşi găsesc locul în depozite şi apartamente. De aici, începe practic trierea lor pe categorii, urmând ca cele mai căutate exemplare să fie expuse, în bătaia soarelui şi a privirilor curioase, pe strada Alexandru Lăpuşneanu.
Numărul cărţilor adăpostite într-un anticariat poate ajunge şi la 20.000 - 30.000 de exemplare, lucru care complică mult activitatea buchinistului. Cu toate acestea, comercianţii filelor de poveste nu se plâng niciodată de cantitatea mare de informaţii pe care trebuie o ţină minte. „Există situaţii în care oamenii nu caută un titlu anume, ci vin şi te roagă să le faci o recomandare. În aceste situaţii noi avem obligaţia de a cunoaşte toate titlurile pe care le expunem şi, de ce nu, să ştim şi povestea pe care o spune cartea. La prima vedere, pare un lucru greu de făcut, dar, asemeni ceasornicarului care poate repara cu dibăcie un mecanism, noi acordăm o atenţie sporită cărţilor, făcând din această pasiune o meserie”, îşi încheie vânzătorul nostru de cărţi povestea.
 

Pe vechea Uliţă Sârbească domneşte maiestuosul Muzeul al Unirii, menestrelii îşi cântă poveştile de iubire, cofetăriile şi terasele te îmbie cu bunătăţi, iar cărţile împrăştie miresmele timpurilor de altă dată. Chiar dacă anii şi-au lăsat adânc amprenta asupra acestei străzi, ca odinioară, Uliţă Sârbească este şi astăzi loc de promenadă! Anca BURNICHE

* * *
„Pasiunea pentru literatură nu va pieri niciodată pentru că oamenii mai au nevoie de un refugiu! În cărţi îţi afli liniştea, trăieşti poveşti de dragoste, simţi suspansul şi te dezvolţi ca individ” - Vlad Corduneanu, anticar pe strada Alexandru Lăpuşneanu