Puterea plantelor magice

 

Puţini dintre noi ştim cât de darnică este natura şi nu doar pentru că oferă frumuseţe, ci şi sănătate * plantele au nu doar darul vindecării, ci pot aduce chiar şi dragoste şi prosperitate * în plus, apar în foarte multe ritualuri, cum ar fi cel de găsire a surselor de apă sau în dansuri, cum ar fi Căluşarii

 

 De cum intri în încăperea cu ferestre mari şi miros de pere busuioace te întâmpină un chip blând, desprins parcă dintr-o poveste de demult. Nici nu ştii unde să priveşti - la ochii plini de dragoste ai gazdei, la scoarţele ce umplu camera de culoare sau la icoanele care îţi dau atâta linişte. Toate obiectele sunt inspirate din folclorul românesc şi este suficient ca să arunci o privire către ele şi înţelegi multe lucruri din tradiţiile noastre. „Şi spune aşa, vrei să afli şi despre plantele de leac”, zâmbeşte etnograful Angela Olaru, în timp ce răsfoieşte una dintre cărţile ei despre alun. „Eiii, toate buruienile astea de care râdem noi sau nici nu le băgăm în seamă au multă forţă. Sunt şi de leac, dar şi aducătoare de noroc în casă ori de dragoste”, continuă etnograful pe un ton vesel.

Magia alunului

Una dintre plantele care alină sufletul este alunul, dar puţini dintre noi ştiu asta. Nu degeaba bătrânele îl foloseau la descântece, iar femeile care nu puteau avea copii îl foloseau ca să-şi bucure viaţa cu prunci. Povestea spune chiar că, în vremurile vechi, o tânără din neam domnesc a avut primul copil abia după ce a primit sprijin din partea alunului. A tot încercat ea tot felul de leacuri, dar până când vraciul nu i-a desluşit taina crângului de aluni nu a trăit bucuria de a fi mamă. Se spune că prinţesa a băut fiertură de alun timp de 33 de zile, în care s-a plimbat şi prin crâng, rugându-l pe Dumnezeu să-i dea rod pântecelui. Şi i-a dat! Alunul este o plantă magică. „Îl întâlnim, sau era odată, chiar şi pe nuieluşele cu care copiii mergeau la colindat. Părinţii le ciopleau pe nuieluşă semnul Soarelui, ca să poată aduce căldură în fiecare casă”, am aflat de la Angela Olaru.

Tot din alun sunt şi nuieluşele lui Moş Nicolae. În credinţa populară, îşi are corespondentul în bagheta magică universală. Pentru a-i da puteri, vraciul o tăia dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, o cojea şi-i punea la cele două capete doi bumbişori: unul de aur, altul de argint, pe care erau gravate anumite simboluri. Cu nuiaua de alun se rosteau formule magice lovind obiectele sau fiinţele ce trebuiau să fie fermecate sau desfermecate, nuiaua fiind folosită ca instrument magic, atât în sensul pozitiv, cât şi în cel negativ. Până şi coada de mătură a vrăjitoarei se pare că porneşte tot de la o creangă de alun. Bastonul căluşarilor a fost dintotdeauna confecţionat dintr-o ramură de alun, iar pentru a avea puteri magice, era descântat de un vraci. Pe la sate, se credea că acela care poartă cu sine o creangă de alun le poate opri pe vrăjitoare să fure laptele vacilor, putea să ucidă şerpi şi avea puterea de a împiedica dracii să intre în casă. În mai toate culturile vechi, se considera că şerpii se tem doar de două lucruri: de soarele care îi orbeşte şi de creanga de alun, care îi omora.

Citeşte şi Ce a uitat să spună Moș Nicolae

 

 

Buruienile dragostei

Cunoscut mai puţin, năvalnicul (sau limba cerbului) este una dintre plantele care aduc dragostea. Dacă taina sa ar fi ştiută, toată lumea l-ar purta în sân. La ţară, în anii de demult, fetele care voiau să se mărite îşi puneau în opincuţă o bucăţică de năvalnic. Erau convinse că vor atrage la horă cei mai chipeşi feciori. La fel este şi cu mătrăguna, care nu-i doar o plată otrăvitoare şi atât. „Nuu, nici vorbă. Mătrăguna aduce dragoste şi prosperitate, iar femeile de la ţară respectau un adevărat ritual când o culegea”, a continuat Angela Olaru povestea plantelor magice. Tradiţia spune că rădăcina de mătrăgună se culege numai noaptea şi doar în anumite momente ale anului, la marile sărbători, când îşi sporeşte puterile. Femeile se întâlneau la miezul nopţii, îşi lăsau hainele deoparte, se încingeau într-o horă, rosteau anumite descântece, apoi scoteau rădăcina din pământ. În locul rămas gol puneau pâine, drept mulţumire pentru planta care şi-a lăsat o parte din trupul ei celor care aveau nevoie. Bucăţile de mătrăgună se duceau acasă şi se aşezau în locuri speciale. Femeile purtau o bucăţică în opincuţă, iar bărbaţii la brâu. Se spune că mătrăguna aducea şi prosperitate. „Cârciumarii care voiau să-şi golească repede butoaiele puneau o fărâmă în vin. La francezii respectul pentru mătrăgună era şi mai mare – o păstrau în cutiuţe îmbrăcate în mătase albă”, am mai aflat de la etnograf, care ne-a spus şi despre puterile mari ale mărarului. „Lumea o ştie drept planta aromată din gastronomie, dar ştii ce forţă are asupra casei? Se spune despre mărar că are puterea de a apăra casa. Ai fi crezut vreodată că o crenguţă de mărar poate ţine relele la distanţă?”, a continuat Angela Olaru, apoi privirea i s-a îndreptat către busuioc, fără de care nu există magie. Planta cu care se sfinţesc apele ne ajută să ocolim necazurile, să ne bucurăm mereu de sănătate, la fel ca şi salvia, folosită pentru curăţarea minţii, trupului şi a spiritului, sau pelinul, cu care putem alunga duhurile rele.

Leacurile de pe câmp şi de pe Internet

Cei mai mulţi dintre noi folosim plantele ca leac, iar bătrânii le ştiu rostul cel mai bine. „Îmi amintesc că era o femeie bătrână în sat la care mergea multă lume, veneau chiar şi din alte sate. Făcea mai ales împachetări cu tutun şi cu tărâţe. Mai era o alta care descânta copiii de deochi. Acum ne tratăm fiecare cum ştim şi cum ne mai amintim de la părinţi. Când eram copii culegeam cu mama de pe câmpuri neumblate rostopască, gălbenele. şi acum avem în casă pelin pentru arsuri, sunătoare, romaniţă, mentă, dar şi multe medicamente că şi sănătatea e mai şubredă şi bolile mai multe ca altădată”, povesteşte tanti Maria Mihăilă, din satul Răcăciuni, Bacău.

Dacă altădată bunicile noastre se trezeau dis-de-dimineaţă pentru a culege plantele tămăduitoare din locuri doar de ele ştiute, astăzi sunt la un click distanţă. Reţetele din străbuni au fost valorificate de cei care cred în ele sau în potenţialul lor comercial. Pe lângă magazine care se găsesc la tot pasul, medicina naturistă şi-a găsit loc şi pe Internet. Un exemplu sunt leacurile de la Mănăstirea Paltin, din judeţul Neamţ, una din ctitoriile îndrăgitului duhovnic Justin Pârvu. Acolo funcţionează un laborator unde sunt produse preparate naturale tincturi, uleiuri, siropuri şi creme pentru diferite nevoi şi afecţiuni şi toate pot fi procurare şi de pe Internet. Cei care lucrează în laborator îmbină ştiinţa cu credinţa şi dragostea de oameni şi folosesc ca materie primă plante curate, culese din zone nepoluate de la poalele Muntelui Ceahlău.

Încă mai sunt vindecători

Nu toţi bătrânii au abandonat leacurile cu plante ştiute din strămoşi pentru a alerga la farmaciile cu promoţii. Unii le folosesc doar pentru ei şi cei apropiaţi dispuşi să le dea ascultare, alţii îşi pun cunoştinţele în slujba tuturor celor care au nevoie. Este cazul unei bătrâne din Neamţ, din satul Sabasa, pe care lumea o ştie cu numele de Mama Ana. Cu ceaiuri de plante culese din zonă, ea îi ajută pe oameni să se vindece chiar şi de boli despre care se ştie că sunt incurabile.

Dacă am fi atenţi la ceea ce ne spun tradiţiile am fi mult mai sănătoşi şi mai fericiţi. Din păcate, mulţi dintre noi trăim pe fugă şi habar nu avem de legile Universului, care stabilesc o ordine firească a vieţii. Câmpurile cu plante magice nu sunt o închipuire, chiar dacă au o poveste frumoasă, iar ajutorul pe care ni-l pot da este imens. Este nevoie doar să ne dorim să le cunoaştem, apoi să ne bucurăm de magia lor, aşa cum ne-am bucurat să le aflăm povestea în camera tivită cu scoarţe şi plină de lumină, cu miros de pere busuioace.

Maura ANGHEL, Alina FERENŢ

 

 

 

Ca sa capete puteri magice şi calităţi tămăduitoare, busuiocul trebuie semănat în dimineaţa zilei de Sfântul Gheorghe (23 aprilie). Cu ajutorul busuiocului, fetele nemăritate îşi pot visa ursitul şi au noroc în dragoste dacă în ajunul marilor sărbători îl poartă în păr ori în sân.

 

 

Plantă cu virtuţi magice deosebite, alunul înfloreşte şi se scutură în noaptea de Înălţare, la patruzeci de zile de la Învierea Domnului. Florile lui sunt vindecătoare şi cu atât mai preţioase, cu cât sunt mai trecătoare. Crengile de alun culese în acest moment sunt investite de tradiţia multor popoare cu virtuţi magice.