Turnul cu Ceas de la Palatul Culturii

 Şantierul de la Palatul Culturii este în plină desfăşurare * lucrările de restaurare a clădirii – aflate în ultima etapă - urmează să se încheie până în februarie 2016 * printre elementele de noutate incluse în proiectul de reamenajare a expoziţiilor permanente se numără şi un circuit de vizitare în Turnul Central, în camerele rezervate ceasului cu carillon, care „cântă”, la ora exactă, „Hora Unirii”

 „Biroul meu e închis momentan”, îmi spune Ion Cristea, arătând spre ceasul din Turnul Central al Palatului Culturii, ascuns acum sub scânduri, schele metalice şi o plasă de protecţie acaparată de vânt. Prin prisma celor 38 de ani din viaţă pe care i-a consacrat fascinantului mecanism cu carillon de la Iaşi, expertul restaurator Ion Cristea este considerat „tatăl” ceasului din Turn. Domnul Cristea nu este trist că a rămas fără birou, e mai degrabă nerăbdător ca un copil să ajungă înapoi la jucăria preferată. Când se va termina şantierul, va fi multă treabă acolo, sus, în camera ceasului! Fiecare rotiţă va fi căutată „la dinţi”, lustruită şi dichisită, unsă şi iar lustruită, cât să meargă totul, vorba-ceea!, „ceas”. Şi atunci vor putea veni turiştii să vadă minunăţia şi, mai ales, să asculte povestea a două vieţi ce s-au intersectat „exact după cutremur” şi nu s-au mai despărţit de atunci. De dorul antrenamentului zilnic pe care îl făcea urcând şi coborând scările, aleargă acum pe holurile Palatului, că abia reuşesc să ţin pasul! La fel, cu glumele şi poveştile sale...

Simbol nu doar pentru Palatul Culturii, ci şi pentru Iaşi, ceasul din Turnul Central are trei cadrane, cu diametrul de 3.25 m, decorate cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. Doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Atât vitraliile, cât şi crenelurile în formă de cruce ale turnului erau luminate electric în cursul nopţii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”. Melodia lui Al. Flechtenmacher este înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.

Expertul restaurator ştie totul despre mecanismului cu carillon produs în Germania, la Hamburg, de firma J.F. Weule - Bocknem, şi instalat la Iaşi, în 1925, cu puţin înainte de inaugurarea edificiului, de „casa” inginerului Horia Pascalovici de la Bucureşti. „Importanţa ceasurilor de turn, ca fenomen social, a fost deosebită, în epocă. Regulamentele Organice spun, printre altele, ca în oraşele mari să se monteze ceasuri în turnuri. După ceasurile de turn, au apărut şi cele de buzunar, de mână şi aşa mai departe. Fenomenul social a determinat apariţia acestui mecanism, care cunoaşte o evoluţie deosebită de-a lungul timpurilor. Aşa au apărut mai multe ceasuri la Iaşi, la Sfântul Spiridon, în 1843, apoi la Bărboi, la Biserica Lipovenească... La noi, ceasul cel mai bun, care a rezistat din toate punctele de vedere, a fost acesta de tip ancarat, de la Palat, care funcţionează şi acum. Ceas carillonic înseamnă care cântă din clopote. Povestea este mare, este lungă şi este foarte frumoasă. Ceasul instalat aici cântă Hora Unirii şi este normal să fie aşa, pentru că de Iaşi se leagă cele trei uniri, prima sub Mihai Viteazul, despre care s-a vorbit mai puţin”...

Palatul Administrativ Iaşi/ 1943, fotografie realizată de Willy Pragher; sursa: www2.landesarchiv-bw.de/ facebook.com/ Iasi (Fotografii vechi)

„Ceasul este într-o stare bună, dar el e ca o maşină care merge zi şi noapte şi trebuie întreţinută. Acum l-am oprit, pentru că praful amestecat cu ulei devine un abraziv periculos, distruge mecanismul. După ce se vor termina lucrările, ceasul va trebui desfăcut, curăţat, restaurat” - Ion Cristea

Incursiunea în istoria mecanismelor ne întoarce mult în timp. „Ceasurile cu clopote erau cunoscute cu 300 de ani Înainte de Hristos, de către chinezi. Ei aveau o chestie pe care n-o înţeleg oamenii nici acum: dintr-un clopot puteau scoate mai multe note muzicale. La noi, clopotul şi toba au o singură notă!”

Ion Cristea se ocupă de buna funcţionare a acestui obiect de patrimoniu „exact de după cutremur”, un reper în timp căruia nu pare să-i acorde, totuşi, prea multă importanţă: „Zic aşa, ca să ţin eu minte!... Am absolvit, înainte de '89, mai multe facultăţi. Nu vi le spun care şi cum sunt, că nu e timp. Să vă vorbesc despre ceas, mai bine, că pasiunea mea a fost pe această direcţie, de mecanică fină şi orologerie”, se prezintă Ion Cristea.

Din 1977, expertul în mecanică fină şi orologerie, singurul din Iaşi şi unul dintre puţinii din România, meştereşte la ceasul care măsoară trecerea timpului pentru ieşeni, amintindu-le un mare motiv de mândrie, în acorduri de „Hora Unirii”. Cândva - ehe! ce vremuri... -, în turn era şi o staţie de emisie-recepţie şi „Hora Unirii” se auzea şi la Primărie, şi la Gară, şi în Piaţa Unirii, la Universitate, ba chiar înspre Breazu, la Agronomie. Staţia a ajuns obiect de muzeu, precum o relicvă din perioada comunistă. „Nu există comunism, nu există democraţie! Ar trebui să se instaleze din nou toată această sonorizare. Credeţi că ieşenii nu vor să audă Hora Unirii? Vor! În toţi anii aceştia, bucuria mea mare era când mergeam prin oraş şi auzeam, din oră în oră, Hora Unirii. Nu eram numai eu bucuros, că era ceasul de care aveam eu grijă, ci vedeam că şi alţii se bucură. Asta era bucuria mea!”, se arată Ion Cristea dispus să facă o mărturisire.

„Turişti or să fie cu grămada”!

Acum, Ion Cristea îşi doreşte să le arate tuturor minunea de la nivelurile 3 şi 4 ale Turnului Central. „Am fost prin alte părţi, unde au scară de acces lată de 20 de centimetri şi e full (sic!) de turişti. Vin vizitatori, de nu poţi trece! Până acum am tot făcut demersuri ca şi acest turn să fie vizitabil, dar am reuşit asta numai într-un an, de «Sfânta Parascheva». Şefii pompierilor au spus apoi că nu ne pot da aprobare spre vizitare. Peste tot se poate, la noi, nu!”, îşi varsă năduful expertul.

Acum, există un proiect pentru un circuit la standard european. Credeţi că vor fi interesaţii turiştii să vadă cum funcţionează mecanismul acesta?, întreb. „Turişti or să fie cu grămada! N-or să fie la Muzeu, cum or să fie la ceas!”, spune entuziasmat, dar cu tonul de glumă aferent, Ion Cristea. Redevine, apoi, serios: „Să poată fi vizitat, ar fi nemaipomenit! Turistul, dacă ajunge în Turn şi vede ce-i acolo, în spatele cadranului, chiar că nu mai uită Iaşul”!

„După 1984, s-a făcut prima restaurare serioasă a mecanismului de ceas. Atunci chiar o echipă de la IMAMUS condusă de maistrul Lazu a schimbat, a făcut roţi, ceasul a fost pus în stare de funcţionare şi eu am avut grijă de acest mecanism. Mai executând câte-o roată, că aveam unde... Acum, Iaşul nu mai are niciun fel de întreprindere la care să te duci să execuţi o roată. Cu greu mai găseşti în ţară o întreprindere” - Ion Cristea

Ceasul din Turnul Palatului Culturii nu a fost însă doar martorul trecerii timpului, ci al multor evenimente, nu puţine tragice. Şi tancuri, şi soldaţi au trecut prin Piaţa Palatului. „După luarea Basarabiei de către ruşi, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, au trecut pe aici şi tancuri. În Turn, se văd şi acum urmele unei schije, într-o bucată de metal, iar pe un perete scrie în ruseşte că Serioja şi încă un camarad au stat aici, de gardă, în 1945”, povesteşte Ion Cristea, aşezat pe o bancă din faţa Palatului Culturii, parcă în aşteptarea turiştilor.

1944/ Sursa: www.worldwar2.ro/ facebook.com/ Iasi (Fotografii vechi)

În vremuri mai tihnite, au trecut prin faţa Palatului Administrativ (devenit Palat al Culturii în 1955) şi căruţe şi tramvaie. Împrejurări fericite au adus în arhivele personale „poze cu clasa” şi, probabil, câteva sute de mirese au pozat aici, de-a lungul anilor, lăsându-şi fericirea imortalizată în vecinătatea zidurilor Palatului. Ceasul din Turn a privit de la înălţime, deopotrivă oamenii şi vremurile. Gina POPA

 

„Acum se lucrează la Turnul Central, iar ceasul este conservat, este «badijonat». După ce se vor termina lucrările acolo, ceasul va intra în restaurare, va fi recalibrat şi repornit. Domnul Ion Cristea este singurul nostru specialist în acest domeniu, este un talent nativ. Se pricepe la mai multe domenii de restaurare, dar este foarte pasionat de acest ceas” - Lăcrămioara Stratulat, director al Complexului Muzeal Naţional „Moldova”.