Un surâs în plină vară, la Mălini FOTO

În fiecare vacanţă căutăm locuri noi de popas sau despre care am auzit, dar nu le-am cunoscut. Din această perspectivă, România, şi implicit regiunea Moldovei, ne oferă nenumărate astfel de satisfacţii turistice. Tentaţi de libertatea de circulaţie, amplificată după 1989, alegem de multe ori trasee în afara ţării, deşi, cu puţină informare, găsim aproape de noi spaţii mirifice. O astfel de zonă este cea de pe versantul nord-estic al Munţilor Stânişoarei, pe valea râului Suha. În apropierea municipiului Fălticeni, Drumul Naţional 2 se ramifică spre Gura Humorului, în D.N.2E. De cele mai multe ori, trecem în viteză, pe lângă indicatoarele care trimit spre comuna Mălini.

Drumul Talienilor, de la Regele Carol I la Vitoria Lipan

Satele comunei Mălini, Iesle, Pâraie, Poiana Mărului şi Văleni-Stânişoara, se întind pe circa treizeci de kilometri de-a lungul şoselei, cunoscută şi ca Drumul Talienilor. Aceasta urcă muntele până în Pasul Stânişoara, la 1235 metri, şi apoi coboară pe Valea Bistriţei, la Borca, traversând un peisaj mirific. Pentru că regiunea făcea parte din Domeniile Coroanei, regele Carol I a dorit să construiască o şosea strategică peste munte. A adus drumari italieni, care i-au pus intenţiile în practică, într-un interval de 12 ani, între 1902-1914. Parcursul rutier, cu o lungime de 55 de kilometri, pe teritoriile judeţelor Suceava şi Neamţ, conţine numeroase lucrări de artă: poduri metalice de traversare a pârâului Suha Mare din grinzi cu zăbrele care susţin calea de rulare, podeţe în boltă din zidărie de molon de piatră, cantoane pentru familiile care întreţineau drumul.

La final, cei care au lucrat au ridicat în Pasul Stânişoara o cruce mare din piatră, care astăzi nu mai există. Turiştii pot vedea însă fragmente din beton armat, cu guri de tun, ale cazematelor germane din Cel de-al doilea Război Mondial.

Drumul Talienilor este menţionat şi în volumul Baltagul, al cărui autor este Mihail Sadoveanu. Eroina principală, Vitoria Lipan, a mers pe urmele soţului de la Sabasa, pe la Crucea Talienilor din Pasul Stânişoara, coborând la Suha. Astfel, traseul mai este cunoscut şi ca Drumul Baltagului. „Zona Mălini este încărcată de pitoresc, de istorie şi de poveşti literare. În urmă cu câţiva ani, în dorinţa de a crea o infrastructură turistică puternică, am concesionat în comună 96 de loturi pentru pensiuni şi case de vacanţă. Reacţia a fost una favorabilă şi acum avem numeroase pensiuni primitoare, păstrăvării, cu gazde ospitaliere şi confort pentru toate buzunarele. Am construit o pârtie modernă de schi şi am marcat un traseu de 16 kilometri pentru mountain-bike şi drumeţie până la Crucea Talienilor. Facem, în continuare, demersuri către autorităţile judeţene şi centrale pentru finalizarea asfaltării drumului de pe munte, DJ 209B, încă 14 kilometri, care ar determina creşterea numărului de turişti. Acum ei au la dispoziţie un drum de piatră, pe care ne străduim să-l menţinem în condiţii cât mai bune“, ne-a spus Petru Nistor, primarul comunei Mălini.

„Poetul Nicolae Labiş, ar putea fi mândru de comuna lui”

La o vorbă pe prispa casei din Poiana Mărului în care s-a născut Nicolae Labiş, doamna Maria Ciobanu Păşcănuţă, vecină cu familia poetului şi colegă de şcoală primară cu acesta, ne-a povestit multe întâmplări. „Din cauza războiului, un an nu s-au făcut cursuri şi am intrat în clasa I copiii de 7 ani, ca mine, şi de 8 ani, cum erau Nicolae şi sora mea. Ne-am cunoscut bine şi noi doi am fost apropiaţi. Eu mai înfiptă, el mai cuminte, mai calm. Avea o educaţie aleasă, citea mult şi era credincios. Când mergeam la Biserică cu clasa, era primul care spunea Crezul. A plecat, apoi, la oraş, la şcoală, şi ne vedeam când venea în vacanţe. Iubea aceste locuri, cu poieni şi păduri, unde a trăit şi întâmplarea descrisă în Moartea Căprioarei. Când am aflat despre accidentul de la Bucureşti, care a dus la moartea sa, am plâns mult. Şi nu numai eu. Tot satul. Şi acum, când mi se face dor de el, vin aici, privesc casa, mă plimb puţin şi parcă retrăiesc anii aceia de demult. Uite, am ajuns la 81“, mărturiseşte tanti Maria.

Prietena din copilărie crede şi că lui Nicolae Labiş i-ar fi plăcut cum arată astăzi comuna, bine gospodărită, cu oameni vrednici, mai ales că în centrul acesteia se află casa în care el a locuit. Aici, ne întâmpină, la fel de emoţionată şi deschisă la poveşti despre viaţa poetului şi a familiei lui, Ioana Hopulele, custodele Casei Memoriale „Nicolae Labiş”. În interior, o încăpere este dedicată prezentării operei literare, de la „Primele iubiri” la „Lupta cu inerţia”, alte două odăi păstrează lucruri care au aparţinut celor care au locuit aici. Jucării, cărţi, îmbrăcăminte, mobilier. În parcul cu castani din faţa casei, Ioana Hopulele, ne cere îngăduinţă câteva minute în plus şi recită, sugestiv, cu pasiune, din lirica poetului Labiş. Şi face aceasta pentru toţi cei care intră pe poarta casei, ca într-un univers al trăirilor intense.

Bucate gustoase şi confort

De la un an la altul, creşte şi numărul pensiunilor, dispuse pe întreg teritoriul comunei, în poieni sau pe malul Suhăi Mari. „Avem locuri binecuvântate de Dumnezeu, de o frumuseţe aparte, cu multă linişte, în care doar păsările, adierea vântului şi susurul apei se aud. Încercăm să oferim turiştilor condiţii de cazare confortabile, bucate naturale preparate după reţetele din Mălini. Îi îndrumăm pe cărări de munte, pentru mişcare şi recreere”, ne spune Arsineta Giosanu, administratorul Pensiunii „Floare de Mălin”.

La „Păstrăvăria Poiana”, aflată într-un parc dendrologic impresionant, păstrăvul este, firesc, „vedeta”. În cele patru bazine, zburdalnicii peşti sunt la vedere. Gazda noastră, Elena Ţigănescu, ne spune că la fiecare sfârşit de săptămână vine lume multă pentru mâncărurile pe bază de peşte, pentru brânzeturile preparate la fabrica din comună sau de la stânele de pe munţii din apropiere, dar şi pentru ambianţă, creată de cadrul natural şi de arhitectura restaurantului şi a celor patru foişoare din lemn de brad.

Preocupată să fie cât mai aproape de dorinţele oaspeţilor, Primăria a construit, în perimetrul Sălii de sport, un Centru de relaxare, care conţine un bazin acoperit cu ape sărate, două saune şi o sală de fitness, centru deschis de marţi până duminică. „Ne aşteptăm oaspeţii cu mult drag, pentru că dorim să «guste» din tot ce oferă zona Mălini. La Primărie, întreg personalul este pregătit să ofere informaţii în sprijinul celor care poposesc la noi”, ne asigură viceprimarul Dumitru Amariei.

La Mălini, în fiecare anotimp turistul are ce face şi ce vedea. Gospodarii satului îi primesc cu braţele deschise, aici într-un fermecător colţ al Moldovei.

 

Foto-reportaj de Vasile ARHIRE