Vindecă oamenii cu puterea Soarelui

„Ajutor pentru bolnavii fără ajutor” este misiunea asumată de Bernhard Luger, un austriac pentru care România a devenit a doua casă * fost căpitan de vas, el a lăsat apele Dunării pentru a deveni terapeut * foloseşte leacuri vechi şi remedii heliopatice * a ajutat mii de oameni să se însănătoşească şi niciodată nu a cerut bani

Povestea lui a început în Austria, lângă Dunăre. Ca orice Rac, a iubit apa încă din prima clipă în care a privit Soarele şi şi-a dorit să devină marinar. „A fost prima pasiune puternică. Am fost căpitan de vas mulţi ani şi am fost fascinat de Dunăre. Pot să spun că am fost căsătorit cu ea”, a râs Bernhard Luger. În Austria a avut propria firmă de navigaţie, una mică, dar în care toată lumea lucra cu drag. „Am cunoscut toate secretele Dunării şi vă spun că nu este deloc un partener amabil. După fiecare curbă întâlneşti o altă apă, mai liniştită sau mai răzvrătită, după fiecare inundaţie parcursul se poate modifica uşor. Dar iubesc Dunărea şi ea mi-a adus a doua ţară”, a spus «corsarul» de apă dulce.
În România a ajuns la invitaţia unui prieten, căpitan de vas la Navrom. „Era prin '95 şi m-a invitat să-i cunosc ţara. O cunoşteam doar din perspectiva navigatorului. Nu ştiam mai nimic despre oamenii ei, despre locuri sau obiceiuri, dar iubeam Dunărea şi am acceptat”, a continuat Bernhard povestea unei călătorii despre care nu ştia că-i va schimba viaţa. Vaporul său urma siajul unui destin dedicat oamenilor, ce-i fusese hărăzit de Dumnezeu.

Poveşti marinăreşti
Austriacul a colindat toată lumea, a fost în Africa de Sud, i-a plăcut mult în Algeria, în America, în Franţa, în ţările baltice: „Ajunsesem să ştiu din ce ţară vine vasul doar după zgomotul făcut în port, înainte de a privi la pavilion”. Şi-a iubit enorm meseria care nu mereu a fost blândă. Să ţii cârma pe furtună ori când străfundurile se tulbură nu este uşor, dar marinăria părea că-i va fi sortită pe veci. Uneori, pe când scruta depărtările, câte un gând timid îi rătăcea prin minte – i-ar fi plăcut să fie vindecător, dar albastrul Dunării îl aducea din nou cu ochii pe busolă. Nuuu, gândul sigur era cântec de sirenă!, el era marinar, căpitan de vas, avea în grijă oameni care aveau nevoie de el. Ei, tocmai din această nevoie îl ademenea şi gândul de a se apleca mai mult asupra unor leacuri despre care citise în cartea lui Jakob Lorber, austriacul care a descris pentru prima dată terapiile cu lumină solară. „Pe vas mai sunt şi probleme de sănătate şi-i ajutam cu tratamente pe care le văzusem şi la bunica mea. Leacuri simple, din plante, dublate de credinţa că omul se va însănătoşi. Credinţa mea şi a lui, cu ajutorul lui Dumnezeu”, a spus marinarul, a cărui privire deja alunecase în apele amintirilor. Parcă simţea din nou bucuria clipelor când a deschis cartea lui Jakob Lorber şi retrăia curiozitatea de atunci. Plantele sunt vii, au suflet, au energie şi tot ceea ce este necesar pentru sănătate. A lor şi a noastră, a oamenilor, pe care îi slujesc atunci când le este greu.
Trecerea de la marină la terapie părea utopică, o schimbare greu de făcut mai ales când Dunărea are sufletul tău zălog. Ce n-a reuşit răzvrătirea apelor pe timp de furtună, când ai impresia că tot cerul se rupe peste tine şi că adâncurile sunt gata-gata să te înghită, au reuşit „hârtiile”. Birocraţia, mai exact. „Hârtii trebuie făcute în orice domeniu ai lucra. Eu, fiindcă eram căpitan de vas, trebuia să mă ocup şi de acest lucru şi la un moment dat ajunsesem numai asta să fac. Era obositor, nu mai eram marinar, ci funcţionar”, a spus fostul căpitan.
Şi totuşi, lucrurile s-au schimbat. La un moment dat, Bernhard Luger a renunţat la vas, şi-a pus cascheta în dulap, a strecurat busola în buzunarul de la piept, a redeschis cartea lui Jakob Lorber şi a ales un alt drum. Începuse să cunoască tot mai mult România, iar în 1999 a decis să facă o altfel de călătorie – pe jos. „Am plecat de la Viena pe jos şi am ajuns la Arad în zece zile. Nu e greu dacă ai condiţie fizică. Mergeam şi ziua, şi noaptea. Am vrut să-mi testez limitele. Ca mine sunt mulţi. Cunoaşteţi pelerinajele celebre, ştiţi povestea multor globbe-trotteri. Pe parcursul drumului am întâlnit oameni foarte interesanţi, cu diferite destinaţii. E un mod de viaţă şi ăsta”, a zâmbit fostul marinar.
Laboratorul cu soare
Prima oprire a fost într-un sat de lângă Arad, unde a şi rămas. Nimerise la înmormântarea unui copil, iar situaţia familiei l-a impresionat. Apoi a întâlnit oameni foarte săraci, cu probleme de sănătate pe care i-a ajutat. Totul a fost gratuit, de fiecare dată. S-a stabilit lângă Arad, unde a deschis şi o cantină pentru copiii sărmani. A fost atras de plantele de pe câmpurile din jur pe care le cunoştea din leacurile bunicii sale, dar şi din cartea lui Jakob Lorber. „Mi-am dorit să aplic şi eu metodele sale, să fac heliopatie”, spune Bernhard Luger.
Heliopatia este arta de a aduce sănătate cu puterea de vindecare a luminii soarelui, care poate fi captată în forma de fotoni în plante şi alte suporturi (ulei, zahăr etc). Remediile heliopatice sunt preparate din plante expuse mult timp la soare. Se folosesc petale sau seminţe macerate în alcool sau ulei de măsline, dar şi cristale de zahăr, sare sau lapte de capră care au fost însorite într-un mod special. Se folosesc vase din sticlă violet sau vopsite în violet. Bernhard Luger şi-a deschis un laborator lângă Arad, unde prepară propriile remedii. Foloseşte petale de mac roşu, arnică (o plantă care este destul de rară în Europa, dar care se mai găseşte în fâneţurile din vestul ţării), castane şi ienupăr. „Nici nu ştiţi ce norocoşi sunteţi fiindcă la voi aceste plante cresc încă în stare naturală”, a spus „vraciul”.
Plantele puse la macerat sunt expuse la soare doar într-o anumită perioadă din an, începând din aprilie şi până în septembrie, doar între anumite ore – zilnic între 9.30 şi 17.00, cu mare grijă astfel încât razele soarelui să le atingă sub un unghi de 45 de grade.
De ce ne îmbolnăvim?
Bernhard Luger lucrează şi cu apă energizată (ale cărei beneficiile sunt cunoscute din scrierile cercetătorului japonez Masaro Emoto), şi cu remediile heliopatice. Recunoaşte că în tot ce face este graţie divină şi că el este doar un canal prin care Isus Hristos vindecă. „Scopul omului este de a fi fericit, dar uite că ne mai şi îmbolnăvim. De ce? Cauzele trebuie căutate în suflet şi, în cele mai multe situaţii, sunt neiertarea, ura, dizarmonia din noi sau din jurul nostru. Vorbim despre emoţii stagnante, pe care nu le cunoaştem sau nu vrem să le recunoaştem şi care, la un moment dat, răbufnesc (ceea ce explică şi psihosomatica – n.r.). Dar boala nu este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, ci ar trebui privită ca pe o atenţionare. În acel moment ar trebui să ne uităm în noi şi în jur şi să vedem ce facem greşit, cum gândim şi ce cuvinte rostim”, a explicat Bernhard Luger. El este de părere că echilibrul intern este cea mai bună profilaxie şi tot de acolo vine şi însănătoşirea, mereu „cu ajutorul Celui de Sus”. „Unii oameni primesc în dar vindecarea. Aşa le este lor destinul. Alţii se vindecă după ce fac unele schimburi în minte, în suflet, în dietă. Alţii, orice ar face, nu obţin rezultate şi atunci este nevoie să privească în jur, poate mediul în care trăiesc nu le mai este prielnic, poate sunt înconjuraţi de persoane care îi consumă mult energetic”, este de părere terapeutul.
Din 1999, a vindecat mii de oameni din toată ţara, iar tratamentele sunt gratuite. Acceptă donaţii dacă sunt, dar nu cere niciodată bani. „Am avut pacienţi de la copii abandonaţi sau cerşetori până la miniştri. Nu am făcut niciodată un tarif. Este darul meu pentru oameni, aşa cum l-am primit şi eu”, a spus Bernhard Luger. Alături de Aurelia Morar, soţia lui, a colindat toată ţara, iar zilele trecute a fost la Iaşi. De aici vor pleca la Chişinău şi oriunde vor fi chemaţi. În acest an au primit cereri din Spania, au fost în Germania, iar agenda de călătorii este plină şi pentru anul viitor. Ce îşi doreşte? Să navigheze alături de colaboratorii săi „cu toate pânzele sus” şi să ajute cât mai mulţi oameni aflaţi în suferinţă.
Maura ANGHEL

Cum funcţionează helioterapia?
În cartea lui, Jakob Lorber scrie că în vremurile vechi oamenii foloseau numai lumina soarelui pentru a se vindeca de orice boală. Ei aşezau bolnavul la soare şi îl dezbrăcau în zona în care era afecţiunea. „Lumina soarelui conţine spirite curate. Aceste spirite (fotoni – n.r.) au o mare asemănare cu părţile substanţiale ale sufletului omului. Când sufletului i se dă putere prin influenţa acestui fel de spirite curate, atunci el, astfel întărit, este în stare să termine foarte repede şi uşor cu slăbiciunea din trup, căci sănătatea omului depinde numai de puterea sufletului. Când sufletului îi lipsesc anumite substanţe din cauza modului de viaţă greşit şi al alimentaţiei proaste, el devine slab şi nu mai poate avea grija de corp cum trebuie. Fără o întărire adecvată cu ajutorul substanţelor din lumina soarelui şi care îi lipsesc în caz de sufletul nu se mai poate întări de la sine. Când sufletul este bolnav, atunci se îmbolnăveşte şi trupul. De starea sufletului depinde şi psihicul omului, de aceea oamenii bolnavi sunt depresivi şi oamenii depresivi devin repede bolnavi”, scrie în cartea lui Jacok Lorber.

În remediile heliopatice, fotonii se aranjează în reţelele oferite de materialele folosite pentru a-i capta (ulei, plante, sare, zahăr etc). Luate sub respectarea strictă a dietei alimentare şi în doza adecvată dau putere sufletului, care apoi continuă lucrarea de a vindeca singur corpul. Sufletul este de fapt doctorul trupului şi dacă are putere, atunci va fi în stare să vindece şi trupul.