Nicolo Napoli calcă în picioare până şi propriile principii!

 

N-am spus-o o singură dată că antrenorul Nicolo Napoli are meritele sale incontestabile în rezultatele bune obţinute de fotbaliştii de la CSMS Iaşi. Returul de poveste pe care l-am consemnat în ediţia trecută a Ligii I soldat cu salvarea de la retrogradare prin victoria obţinută în deplasare, cu CS Universitatea Craiova, graţie golului lui Creţu în urma unei greşeli a lui Frăsinescu, jucător transferat ulterior la Iaşi, precum şi faptul că echipa a fost în acest an foarte aproape de o calificare în play-off n-ar fi fost posibile fără un aport consistent venit de pe banca tehnică. Napoli are marele merit că a ştiut să gestioneze eficient lotul avut la dispoziţie, obţinând aproape maximum atunci când şi norocul a fost de partea formaţiei ieşene.

Deşi mulţi au ajuns să spună că Iaşul joacă previzibil, că fiecare echipă adversă ştie ce are de făcut pentru a străpunge o apărare aproape ermetică iată că puţini au reuşit să şi aibă succes. Echipa a ajuns să nu mai piardă în deplasare din septembrie 2015, a avut perioade lungi fără gol primit, a avut serii de rezultate pozitive nu chiar uşor de realizat. Sigur că antrenorul Nicolo Napoli a fost cel felicitat mereu, chiar dacă din această pagină am atras mereu atenţia atunci când meritele îi erau totuşi supralicitate.

Din păcate, am ajuns cu două etape înainte de finalul unui nou sezon, în care, cum am spus mai sus, echipa a ratat mai întâi play-off-ul la care nimeni nu se putea gândi la începutul campionatului, iar acum este pe cale să rateze locul 7, cel care asigură la această oră participarea în Europa League! Ar fi al doilea „obiectiv” de performanţă pe care Iaşul l-ar rata, chiar dacă în contractele jucătorilor obiectivul este clasarea nu mai jos de locul 9. Să nu poată oare Napoli să-şi asume şi obiective de performanţă? Să fie doar un veritabil salvator de la retrogradare?

Nu mi-am propus să găsim acum răspunsuri la aceste întrebări, ci să pun pe tapet, prin două exemple cât se poate de concludente, faptul că antrenorul Nicolo Napoli a ajuns să calce în picioare propriile principii, propriul stil cu care a reuşit să facă din CSMS Iaşi o echipă deopotrivă apreciată şi de temut în ţară.

Joacă numai cine este apt sută la sută

Primul aspect se referă la faptul că ne-am obişnuit că Napoli să trimită pe teren numai jucători apţi sută la sută. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Ciucă în meciul cu Concordia Chiajna, din penultima etapă disputată, acel neaşteptat 2-3 din Copou! Înaintea deplasării la Craiova, pentru meciul de duminică, l-am întrebat pe Napoli dacă nu cumva Ciucă, din informaţiile pe care le aveam, s-ar fi confruntat cu probleme de ordin medical înaintea jocului cu Concordia. Antrenorul a replicat într-o combinaţie italo-română din care efectiv nu puteam înţelege mare lucru, doar ceva că ar fi o scuză a jucătorului pentru că a gafat la măcar două dintre golurile Concordiei. La conferinţa de presă, Ciucă a spus că a simţit ceva înainte de jocul cu Chiajna, dar că a fost decizia sa să joace, că îi pare rău, deoarece din cauza sa a fost pierdut meciul. Normal, l-am întrebat pe Ciucă dacă a spus cuiva de problemele sale medicale. „Sigur. Ştia toată lumea încă de miercuri (n.r. - jocul a avut loc într-o duminică) că am probleme medicale”, a spus Ciucă.

Atunci de ce l-a folosit Napoli dacă nu era apt sută la sută? De ce a riscat? Nu avea înlocuitor măcar la fel de bun? Indiferent de răspunsuri, antrenorul italian a trimis pe teren un jucător accidentat! Mai este oare Ciucă principalul vinovat de pierderea meciului cu Chiajna?

Un clişeu perimat: „echipă care se apără bine şi înscrie pe contraatac”

Soarta a adus-o duminică pe CSMS Iaşi în situaţia de a conduce cu 2-1 la Craiova, cu CS Universitatea, într-un meci din ultima etapă susţinută, poate decisiv pentru ocuparea locului 7. Am spus şi în analiza publicată ieri că nu am înţeles înlocuirea lui Bădic în minutul 31, folosit mijlocaş după accidentarea lui Bole şi apariţia fundaşului Ţigănaşu după câteva etape de absenţă. Poate Napoli voia un aport şi mai consistent în ofensivă la 1-0 pentru gazde, deşi nu-mi amintesc când şi mai ales dacă antrenorul italian a mai fost nevoit să facă o mutare tactică atât de devreme. Am precizat că poate a avut calculele sale, dar, cum spuneam, doar acel noroc care a mai însoţit echipa ieşeană de ceva vreme încoace a adus-o la 2-1, deşi la golul prin care a preluat conducerea a fost acuzată de mulţi de lipsă de fair-play. Eu nu l-aş pune chiar la zid pe Viveiros că a continuat o fază la care fundaşul Acka ar fi ajuns fără probleme la minge dacă n-ar fi suferit o ruptură musculară ce l-a împiedicat măcar s-o împingă în aut, dar contează că echipa ieşeană a ajuns să conducă pe tabelă. Din acel moment a început însă un veritabil asediu la poarta lui Grahovac. Faza din care au egalat gazdele a fost cumva întâmplătoare, dar rapidă, însă la 2-2 CSMS arăta ca un pugilist care nu mai putea ţine garda sus şi care avea nevoie de un ajutor de pe banca tehnică. Avea nevoie de o soluţie pentru a putea ieşi din careu, pentru a împinge jocul cât mai departe de propria poartă.

Cum şi-a ajutat Napoli echipa? A decis să scoată de pe teren un atacant. Corect. Poate cel înlocuit trebuia să fie Golubovic, deoarece Cristea ar fi putut surprinde mai uşor prin mobilitate apărarea adversă. A fost scos Cristea! Decizia sa trebuie respectată. L-a introdus pe Piccioni, jucător despre care am spus că de cele mai multe ori când a fost trimis pe teren Napoli a arătat că cedează lupta. Aş fi fost poate de acord şi cu această decizie dacă i-ar fi încredinţat sarcini ceva mai defensive, dar l-a trimis pe poziţii avansate, fără un aport consistent în apărare! Asta este de neînţeles. Cum a ajutat apărarea atât de greu încercată? Putea să joace cu Enescu şi să-l ţină pe Piccioni pentru ultima schimbare dacă l-ar fi vrut morţiş pe teren. Ar fi putut însă schimba sistemul în 4-2-3-1, unul pe care echipa îl ştie foarte bine, cu Mitic şi Enescu închizători, cu V. Gheorghe ceva mai avansat, prin care ar fi putut asigura o protecţie mai mare propriului careu. A mizat însă pe un atacant şi iminentul gol advers a venit. Gol de curtea şcolii, care a ridiculizat o defensivă nu cu mult timp în urmă redutabilă!

2-2 era un rezultat care ţinea Iaşul pe locul 7, la două puncte de Craiova! Cum de s-a hotărât Napoli să mizeze dintr-o dată pe atac este de neînţeles, dar ce a gândit a fost un eşec şi iată încă un principiu călcat fără pic de sens în picioare! Dragoş GAŞPAR

 

 

ÎN ETAPA A XIII-a (PLAY-OUT)

Astăzi
FC Voluntari - Poli Timişoara	18:00, Digi/Dolce/Look

Mâine
CSMS Iaşi - FC Botoşani	18:00, Digi/Dolce/Look
CFR Cluj - CS „U” Craiova	20:30, Digi/Dolce/Look