Împletirea timpului: magia Anului Nou pe stil vechi

În noaptea de 13 spre 14 ianuarie, popoarele slave sărbătoresc Anul Nou de rit vechi sau ajunul Sfântului Vasile * această sărbătoare este respectată de credincioşii creştini de rit vechi, care fac parte din biserici ortodoxe care nu au preluat calendarul iulian, precum şi de creştinii care nu au acceptat îndreptarea calendarului de către bisericile din care făceau parte * pentru sârbi, ucraineni, ruşi şi lipoveni, această noapte înseamnă mese întinse până la ziuă, muzică şi multă veselie

În lumea plină de strălucire și culoare a sărbătorilor de iarnă, există o poveste deosebită, o sărbătoare care răsare precum o stea strălucitoare în noaptea întunecată, la două săptămâni după fastuoasele petreceri de Revelion. Este povestea Anului Nou pe stil vechi, o sărbătoare care pulsează cu tradiții și emoții profunde în inimile creștinilor ortodocși de rit vechi.

Pe 13 ianuarie, când soarele își ia rămas bun, lăsând cerul într-un amestec de culori calde, începe un dans mistic al tradițiilor. Străzile se umplu de ecouri ale trecutului, de cântece și râsete, împletind vechi și nou într-un tapet vibrant de cultură și comunitate. Este Anul Nou pe stil vechi.

Gospodinele, adevărate artiste ale bucătăriei, își deschid sufletele și ușile caselor, împărtășind cu generozitate bucate pregătite cu dragoste și măiestrie. Mesele se umplu de dulciuri, nuci și mere, fiecare fiind o poveste în sine, un simbol al belșugului și speranței pentru anul ce vine. În casă, râsetele se amestecă cu mirosul îmbietor al clătitelor cu brânză, sarmalelor și cozonacilor, creând o atmosferă de sărbătoare autentică.

Pe străzi, cete de tineri, îmbrăcați în haine tradiționale și purtând măști ce evocă figuri mitologice, umblă cu „Plugușorul”, vestind anul nou. Sunetul tălăngilor umple aerul, fiecare bătaie fiind un strigăt către anul ce va veni, plin de rod și prosperitate. În comunitățile locuite de creștinii ortodocși pe stil vechi, majoritatea ruși lipoveni, dar și în cele din Republica Moldova, aceste tradiții sunt păstrate cu sfințenie, tinerii colindând ulițele satului și pocnind din bice, într-un simbolism vibrant al fertilității și belșugului. 

Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou pe stil vechi

O veche tradiţie în comunităţile de rit vechi spune că cei care se lasă acoperiţi înainte de miezul nopţii de fustele ţigăncilor vor avea noroc tot anul. Desigur, în schimbul norocului pe un an, ţigăncile solicită răsplata în bani. Rușii lipoveni obişnuiesc să spargă de podea paharele din care au băut prima şampanie în noul an, ei fiind convinşi că astfel vor fi sănătoşi tot anul. Unii mai păstrează încă obiceiul unor mâncăruri tradiţionale de sărbători: un fel de clătite cu brânză sau cu carne, vărzări, piroștă, găluşti din aluat, cu interior de carne tocată, fierte în apă cu sare. În rest, şi rusoaicele învârtesc de sărbători cozonac, cârnaţi şi sarmale.

De unde vine diferența de dată

Diferenţa între cei care respectă sărbătorile de rit vechi şi cei care urmează calendarul gregorian constă în faptul că sărbătorile pe stil nou cu dată fixă sunt celebrate cu 13 zile mai devreme. Singura sărbătoare pe stil nou care respectă vechiul calendar iulian este Paştele, însă deşi are ca punct de reper data din calendarul iulian, aceasta se stabileşte în funcţie de calendarul nou.

Decalajul de 13 zile dintre sărbătorile creștinilor ortodocși și ale celor de rit vechi, o moștenire a disputelor calendaristice, devine neînsemnat în fața unității și bucuriei care învăluie această sărbătoare. În România, comunități întregi de ruși lipoveni, sârbi și armeni, își unesc inimile și sufletele în această noapte magică, împărtășind o bucurie care transcende timpul și spațiul, conectând trecutul cu prezentul într-un dans etern de sărbătoare și comuniune.

Astfel, Anul Nou pe stil vechi nu este doar o dată în calendar, ci o poveste vie, un tablou viu colorat de tradiții, speranțe și vise, care se reînnoiește an de an, țesând firul nesfârșit al timpului cu strălucirea momentelor de neuitat.

Maura ANGHEL