În această noapte vom trece la ora de vară

Deși, în ultimii ani, la nivelul Uniunii Europene au existat inițiative pentru eliminarea schimbării sezoniere a orei, România continuă și în 2025 această practică. 

Când vorbim despre ora de vară, ne referim la practica de a ajusta ceasurile cu o oră înainte în timpul lunilor de primăvară și de vară, măsură care a fost adoptată de-a lungul timpului de numeroase țări, inclusiv de România, potrivit Wikipedia. Schimbarea orei se face de două ori pe an: în prima lună de primăvară, când trecem la ora de vară, și în penultima lună de toamnă, atunci când se revine la ora de iarnă. Deși această practică nu este direct legată de solstițiul de vară, care are loc în jurul datei de 21 iunie, atunci când este cea mai lungă zi an, ambele schimbări de oră au în comun scopul de a maximiza utilizarea luminii diurne. După echinocțiul de primăvară, zilele devin tot mai lungi, iar nopțile mai scurte, marcând începutul primăverii astronomice în emisfera nordică și al toamnei astronomice în emisfera sudică. Introducerea orei de vară a avut inițial scopul de a beneficia mai mult de lumina naturală a zilei și, implicit, de a economisi energie, prin reducerea necesității de iluminat artificial pe parcursul serilor de vară. De asemenea, la momentul când a fost introdusă această practică, se considera că ea ar putea îmbunătăți productivitatea și starea de bine a populației, oferind mai mult timp pentru activități recreative în aer liber.

În 1784, reputatul filozof, inventator și om politic Benjamin Franklin, unul dintre fondatorii Statelor Unite ale Americii, sugera că mutarea ceasurilor ar economisi resurse prin reducerea consumului lămpilor cu ulei și, ulterior, de electricitate. A doua personalitate care a venit cu această idee a fost omul de știință neozeelandez George Bernard Hudson, la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1895, acesta a prezentat o lucrare Societății Filosofice Wellington prin care propunea ca să se dea ceasurile înainte cu două ore în octombrie și cu două ore înapoi în martie. Zece ani mai târziu, constructorul englez William Willett a venit cu o altă propunere, și anume ca ceasurile să fie ajustate înainte cu 20 de minute în fiecare dintre cele patru duminici din aprilie și să fie date înapoi cu același număr de minute în fiecare dintre cele patru duminici din septembrie. În mod oficial, ora de vară a fost adoptată pentru prima dată în aprilie 1916, în timpul Primului Război Mondial, de către Germania și Austro-Ungaria, ca măsură pentru economisirea rezervelor de cărbune necesare producției de război. În anul următor, această practică a fost preluată și de marile puteri ale Antantei, și anume Imperiul Britanic, Franța și Rusia Țaristă.  La nivelul Uniunii Europene, schimbarea orei a fost standardizată în 1996, atunci când s-a stabilit că toate țările membre vor trece la ora de vară în ultima duminică din martie și vor reveni la ora standard în ultima duminică din octombrie.