Catedrala Mitropolitană - Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Oraşul Iaşi se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării. Numit Capitala Moldovei, Iaşul a oferit valori materiale şi spirituale inestimabile, dovezi ale istoriei ţării noastre.
Catedrala Mitropolitană din Iaşi este una dintre cele şase catedrale mitropolitane ortodoxe existente pe teritoriul României. Ideea construirii bisericii aparţine domnitorului Mihail Sturdza şi Mitropolitului Veniamin Costachi. Ridicarea construcţiei a început în ziua de 3 iulie 1833, fiind închinată Sfântului Mucenic Gheorghe. Biserica a fost construită în locul uneia dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare, biserica închinată Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, care a devenit catedrală Mitropolitană după ce Doamna Anastasia, soţia lui Duca Vodă, i-a stabilit hramul Întâmpinarea Domnului.

Arhitecţii din Viena, Johann şi Gustav Freiwald au ales să construiască biserica în stilul neoclasic. Ridicarea bisericii a fost continuată apoi de arhitectul rus Sungurov. Lucrările Mitropoliei au continuat până în 1839, când bolţile dinăuntrul bisericii au început să cadă, din cauza dimensiunilor prea mari, construcţia fiind încetată odată cu mutarea Mitropolitului Veniamin la Mănăstirea Slatina, unde a şi încetat din viaţă la 18 decembrie 1846. Împrejurările grele din acele timpuri au sistat ridicarea bisericii timp de aproape 40 de ani, până în anul 1880.

La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Refacerea planurilor bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. El adaugă cele două rânduri de piloni masivi în interior, realizând o clădire cu un plan basilical, cu o boltă centrală şi alte două bolte laterale mai mici. Arhitectul păstrează cele patru turnuri laterale, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni şi adaugă patru stâlpi masivi pentru susţinere. Stilul arhitectural este inspirat din forme târzii ale renaşterii italiene, asemănător cu al vestitei biserici „Trinita del Monte” din Roma. Lucrările bisericii se vor încheia în 1887.

Pictorul Gheorghe Tătărescu reuşeşte prin talentul său să împodobească catedrala cu icoane şi alte elemente decorative religioase, ce insuflă sensibilitate prin diversitatea lor datorită influenţei renascentiste. Respectând canoanele Bisericii Ortodoxe, pictorul adaugă stilului său şi influenţe occidentale, ce erau la mare căutare în rândul bisericilor din acea vreme. Astfel, se realizează un echilibru inspirat între pictură şi stilul arhitectonic.

Sfinţirea lăcaşului, la 23 aprilie 1887, a fost o ocazie de sărbătoare pentru toată naţiunea. Regele Carol I al României şi-a legat numele de această biserică prin importantele donaţii, ce reprezentau un semn de recunoştinţă pentru credinţa şi dăruirea de care au dat dovadă locuitorii celei de-a doua capitale, cum o numea chiar domnitorul.

Începând cu anul 1889, la Mitropolie a fost adusă racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, de la Biserica „Trei Ierarhi”, stabilindu-se trei sărbători patronale ale Catedralei Mitropolitane: Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Cuvioasa Parascheva (14 octombrie).

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2056