Mănăstirea Berivoii Mari

 În locul cunoscut de generaţii întregi „La mănăstiri”, în localitatea braşoveană Berivoi, comuna Recea, a existat odinioară o mănăstire ortodoxă închinată celor 40 de mucenici. Pomenită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea (1748), schitul de călugări a fost distrus de către habsurgi. Generalul Bucow, la ordinele Împărătesei austro-ungare, Maria Tereza a distrus în acea perioadă peste 37 de mănăstiri transilvănene, printre care a fost şi cea de la Berivoi.

Aici trăiau mulţi călugări şi se spune că duhovnicul Gervasie arhimandritul ar fi fost vestit la acea vreme pentru harul său. Mulţi dintre aceştia au fost ucişi atunci când generalul Bucow a incendiat mănăstirea, iar cei care au scăpat au fugit spre Ţara Românească, dincolo de munţi.
Timp de aproape 250 de ani, locul fostei mănăstiri a rămas pustiu, însă niciodată uitat de către localnici. Astfel, în anul 1992, preotul Aurel Răduleţ face demersurile necesare reclădirii mănăstirii, un an mai târziu fiind pus în aplicare planul.

Iniţia a fost ridicat un paraclis de vară, cu hramul de Sfântul Apostol Andrei. Ulterior au fost construite câteva chilii şi s-a finalizat gospodăria. Ridicarea propriu zisă a bisericii mănăstirii începe în 1997, mulţi dintre muncitori fiind voluntari.
Stilul arhitectural predominant al edificiului este cel brâncovenesc, specific locului. Modelul ansamblului religios a fost gândit şi proiectat după cel al bisericilor fortificate, atât de prezente în zona Braşovului. În centru se află biserica, înconjurată în cele patru colţuri de câte un bastion.
Pictura interioară şi cea exterioară a lăcaşului a fost executată în tehnică fresco de către Florin Oprea Pioară. Pictura Catapeteasmei şi a mobilierului din biserică aparţin răsoforei Procopia Huza de la Mănăstirea Bistriţa, Vâlcea, cheltuielile legate de pictură fiind suportate de către Cristinel Ioan-Balotă.
Mănăstirea a fost sfinţită la 9 iunie 2005, de sărbătoarea Înălţării Domnului.

În Recea mai există o mănăstire care a fost distrusă o dată cu venirea armatei austriece a generalului Bukow - Mănăstirea Dejani. Călugării au fost atunci martirizaţi, doar câţiva reuşind să scape de urgie, fugind la mănăstirile din Argeş. Ruinele rămase în urma distrugerilor au fost loc de pelerinaj pentru mulţi credincioşi, ce veneau aici rugându-se pentru vremuri mai bune. În 1992, patru călugări de la Sihăstria şi Sihla, din Moldova, s-au aşezat aici, reactivând viaţa monahală. Poiana Mănăstirii devine din nou loc de pelerinaj.

Nu departe de Mănăstirea Dejani şi la doar 5 kilometri de Recea, la poalele Masivului Făgăraş, într-un cadru deosebit de pitoresc, în apropierea râului Berivoiului şi amplasată între două dealuri împădurite, Mănăstirea Berivoi primeşte în fiecare zi vizita pelerinilor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3416

Sursa foto: wikimedia.org