Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

 În anul 1936, a luat fiinţă la Bucureşti, în Parcul Herăstrău, unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din România şi din lume: Muzeul Satului. La deschiderea oficială a muzeului, pe 10 mai 1936, a fost prezent şi regele Carol al II-lea.

În Europa, în anul 1930, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm - Suedia şi Muzeul Bigdo din Lillehamer - Norvegia. În România, la vremea respectivă, putea fi vizitat Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, ce a fost înfiinţat în anul 1929 de către profesorul Romulus Vuia.

Ideea creării unui muzeu la noi în ţară a apărut din secolul al XIX-lea. În anul 1867, Alexandru Odobescu, un mare om de cultură, a propus prezentarea în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. După o vreme, savantul Alex Tzigara Samurcaş dorea să aducă în Muzeul Etnografic, de Arta Naţională, Arta Decorativă şi Arta Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în anul 1906, nişte „gospodării autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”. În anul 1909, proiectul său s-a concretizat şi a fost expusă în acest muzeu casa „Ceauru”, o adevărată bijuterie arhitectonică realizată în lemn, din zona Gorj. Toate aceste iniţiative au constituit premisele întemeierii primelor muzee etnografice în aer liber din ţara noastră.

Pentru crearea Muzeului Satului, profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti, a realizat numeroase experimente muzeografice. În perioada 1925 - 1935, a organizat campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate, cu specialişti din diverse domenii şi cu studenţii săi. Pe baza acestor cercetări, cu ajutorul Fundaţiei Regale „Principele Carol”, în anul 1936 a fost clădită o operă muzeografică de excepţie: Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Pentru remontarea construcţiilor din toate colţurile ţării, au fost aduse persoane din satele de provenienţă a monumentelor şi astfel au fost amenajate în mod autentic, în spiritul tradiţiilor locale.
În primii ani, muzeul dispunea de 6.5 hectare de teren şi avea 62 de complexe de arhitectura populară cu 223 de construcţii, însumând un inventar de 17.000 obiecte. Misiunea muzeului era de a servi cunoaşterii realităţilor satului.

În anul 1940, în unele case din muzeu au fost găzduite familii care nu mai aveau unde să stea, ca urmare a înglobării Basarabiei şi Bucovinei şi a unei părţi a ţinutului Hertei şi Bucovinei în Uniunea Sovietică. Aceştia au rămas în muzeu până în anul 1948.
Vă invităm să vizitaţi acest muzeu care uneşte toate zonele ţării şi care mai păstrează ceva din farmecul satului românesc de altădată. Festivalurile şi concertele de muzică populare ce au loc aici ocazional, sunt un motiv în plus pentru a vizita acest muzeu!

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3530.

Sursa foto: www.panoramio.com/ Lalyk