Planul Înclinat de la Comandău

 Planul Înclinat este un monument unic al istoriei industriale, aflat la jumătatea liniei ferate dintre Covasna şi Comandău. Din păcate, Planul Înclinat sau Şiclăul, cum mai era denumit de localnici, nu mai este în stare de funcţionare în prezent, iar pe locul unde altădată se afla un sistem complex de cale ferată, astăzi au rămas doar ruine. Această instalaţie tehnică este considerată unică în Europa şi deşi este un reper în zona Covasnei, Planul Înclinat este mai puţin cunoscut în restul ţării.
Întreg ansamblul a fost proiectat şi realizat între anii 1886 şi 1890, de inginerul Emil Lux. Acest proiect avea scopul de a uni oraşul Covasna cu Dealul Şiclăului, locul în care se transportau lemnele prelucrate la gaterul local.

Instalaţia era alcătuită din trei elemente importante: vagoane cu abur, vagoane trase de cai şi un sistem gravitaţional, iar părţile componente ale acestora erau comandate de la firma Obach din Viena. Linia ferată era folosită doar pentru transportul de mărfuri şi ocazional pentru cel de persoane, iar în anul 1896 întreg proiectul a fost prezentat la Expoziţia Universală.

Aceste vagoane urcau o pantă înclinată de 1236 metri lungime, ajungând de la o altitudine de 550 de metri la 900 de metri. Sistemul ce apela doar la forţa gravitaţiei pentru a înainta, transporta zilnic 30 de vagoane de lemne a câte 10 m. Explicaţia acestui principiu de funcţionare este cât se poate de simplă: vagonul încărcat din deal porneşte spre vale datorită gravitaţiei, trăgând în sus vagonul aflat în vale, legat de primul cu un cablu de oţel. Frânarea întregului sistem era dirijată de staţia de sus a liniei.
Cele două vagoane erau unite, aşa cum aminteam anterior de un cablu de oţel cu diametrul de 28 de mm. În timp ce vagonul de sus pornea la vale plin cu lemne, acesta îl ridica pe cel de jos, care era gol. Întreg proiectul a fost gândit în aşa fel încât să funcţioneze fără combustibil şi să coste cât mai puţin. La mijlocul drumului, pe calea ferată exista o bifurcaţie care avea scopul de a ajuta cele două vagoane să nu se ciocnească, iar întreg sistemul era dirijat dintr-o cabină de comandă şi frânare, aflată în capăt.
Acest proiect simplu şi ingenios a funcţionat până în anul 1999. O furtună puternică a distrus în 1995 suprafeţe mari de pădure, făcând ca exploatarea să scadă drastic. După această perioadă, zona a fost privatizată, iar acest lucru a dus la găsirea unor soluţii alternative pentru transport. În prezent fabrica de cherestea de la Comandău este închisă, iar monumentul tehnic este „în conservare”. Zona este deschisă vizitatorilor, iar pe segmentul Covasna-Dealul Şiclăului, până la Planul Înclinat, circulă la cerere o mocăniţă pentru turiştii dornici să viziteze împrejurimile.

În oraşul Covasna mai puteţi vizita Balta Dracului, un adevărat simbol al oraşului. Această erupţie de oxizi de carbon şi sulf, situată în centrul Covasnei, a fost deschisă publicului în 1881 şi folosită iniţial pentru tratament. Tot în Covasna, la o distanţă de 3 km de centrul oraşului, puteţi vizita cetatea lui Miske, cunoscută în regiune şi ca Cetatea Ilenei Cosanzene. Legenda spune că în cetatea acesteia se aflau, păzite de un cocoş care adoarme o singură dată în şapte ani, multe comori. Se spune că cel care ghiceşte momentul în care adoarme cocoşul poate deschide poarta pentru a scoate la lumină întreaga comoară.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic
0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5216

Sursa foto: wikimedia.org