Reghin, oraşul viorilor

 Municipiul Reghin este atestat documentar încă din anul 1228, într-o diplomă emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei, sub numele de Regun. De-a lungul timpului, acest al doilea oraş ca mărime din judeţul Mureş a fost cunoscut sub mai multe denumiri maghiare ca Szászrégen, Nagyrégen, Régen sau Régön, săseşti Reen, Ree, sau Rîn şi nemţeşti ca Sächsisch-Regen, Deutsch-Regen, Reen, Räen, Rennmarkt sau Reensmarkt, dintre care o bună perioadă de timp s-a păstrat denumirea germană, tradusă în limba română ca Reghinul Săsesc.
În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă al oraşului, un zid care se presupune că ar fi fost ridicat iniţial în jurul actualei Biserici Evanghelice, fusese dăltuit un text în limba germană: „De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toţii pentru pace”.

Una dintre cele mai importante activităţi desfăşurată de locuitorii vechiului Reghin a fost comerţul cu lemn şi plute. Astfel, datorită poziţiei favorabile a localităţii pe valea Mureşului, râu pe care veneau plutele din munţii Călimanului, această afacere s-a dezvoltat rapid şi a luat fiinţă „Societatea de plutărit” din Reghin, care a devenit una dintre cele mai importante activităţi din Transilvania.
Aceasta a fost înfiinţată în anul 1853 de câţiva negustori cu plute din Reghinul Săsesc, dornici de a se aventura în pădurile munţilor Gurghiu şi Călimani. Deviza acestor negustori era „unirea dă putere”, iar cei care făceau parte din Societatea de Plutărit primeau, în funcţie de activitatea prestată, suma potrivită. Un an mai târziu, societatea aduna din ce în ce mai mulţi membri, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea şi trasportul plutelor, iar lipovenii cu vinderea lor. Singura problemă era că nimeni nu conducea această afacere şi la un moment dat, fiecare ajunsese să dea ordine după opinia sa. Ca urmare a acestui lucru, în anul 1855, mai mulţi membri ai Societăţii de plutărit renunţă şi împreună cu alţi lipoveni înfiinţează „Compania de plutărit Wermescher”.

În anul 1924, Reghin Sat este încorporat în Reghinul Săsesc, care-şi extinde orizonturile cu 995 hectare în partea de nord. În anul 1994 oraşul Reghin este ridicat la rang de municipiu.
În Reghin s-au născut de-a lungul timpului mai multe personalităţi printre care se numără compozitorul Rudolf Wagner-Régeny. Acesta a fost profesor şi decan al conservatorului din Rostock, iar în anul 1950 este numit profesor la conservatorul din Berlin. Printre lucrările sale se numără „Genesis”, compusă în anul 1955, dar şi operele „Die Fabel vom seligen Schlächtermeister” şi „Das Bergwerk zu Falun”. Compozitorul încetează din viaţă la 18 septembrie 1969 în Berlin.
Printre personalităţile care au activat în Reghin se mai numără şi istoricul, filologul şi scriitorul Petru Maior. Acesta a fost protopop greco catolic în Reghin între anii 1784 şi 1808, perioadă în care face schimbări semnificative la Biserica de Lemn a oraşului, adăugându-i pridvorul şi clopotniţa bisericii. De atunci, lăcaşul din lemn îi poartă numele şi este deschis vizitatorilor.
În Reghin mai puteţi vizita, pe lângă Biserica lui Petru Maior, şi Biserica Evanghelică, Pădurea Rotundă sau Băile Sărate de la Jabeniţa.
Vă recomandăm, pentru o întoarcere la rădăcini, să faceţi o vizită municipiului Reghin, care datorită îndelungatei sale tradiţii în fabricarea instrumentelor muzicale, este supranumit oraşul viorilor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5944

Sursa foto: primariareghin.ro