Prima sinagogă de lemn din Europa rezistă în marginea Neamţului

* într-un colţ al municipiului Piatra Neamţ există cea mai veche sinagogă de lemn din Europa * în urmă cu câţiva ani, sinagoga construită în anul 1766 a intrat în patrimoniul UNESCO * transformată între timp în muzeu, sinagoga „Baal Sem Tov” rămâne cea mai veche mărturie a existenţei în acele locuri a uneia dintre cele mai mari comunităţi de evrei din România * la 1927, în Piatra Neamţ existau 13.680 de evrei care aveau la dispoziţie, pentru rugăciune, 24 de sinagogi * acum, Piatra Neamţ mai are doar două sinagogi şi 70 de evrei care cu fiecare an ce trece se grăbesc spre întâlnirea cu profeţii
 

Pe Dimitrie Ernici, o stradă îngustă cu aer rustic din Piatra Neamţ, se află sinagoga de lemn „Baal Sem Tov”, după numele întemeietorului hasidismului, mărturie vie a numeroasei comunităţi evreieşti care a existat în oraşul de la poalele Pietricicăi. Sinagoga de lemn a fost ridicată în anul 1766, potrivit unui hrisov semnat de voievodul Grigore III Ghica, pe fundaţia unei sinagogi din piatră din anii 1497-1498. „Pe locul pe care se află acum sinagoga de lemn a fost înainte o alta, din piatră, mai veche chiar decât Biserca Sf. Ioan, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Nu avem documente în acest sens, dar se ştie că Biserica Ortodoxă a obţinut de la principii Moldovei ca celelalte culte, inclusiv cultul mozaic, să nu aibă voie să-şi ridice case de rugăciuni mai aproape de 300 de metri de o biserică ortodoxă. Ei bine, distanţa e mult mai mică faţă de cea impusă de regulile tradiţionale, semn că sinagoga exista la momentul construirii bisericii de către Ştefan cel Mare”, a început povestea Duţu Leibovici, secretarul Comunităţii Evreieşti din Piatra Neamţ. De-a lungul timpului, sinagoga a suferit mai multe modificări. De exemplu, partea de zid ce este cuprinsă în sinagogă a fost adăugată în 1900, „profitându-se” de un incendiu ce a afectat partea de vest a clădirii din lemn. În momentul refacerii, porţiunea distrusă nu s-a mai făcut din lemn, ci din zidărie, dând sinagogii un nou spaţiu care a fost folosit pentru separarea femeilor.

Sinagoga din Piatra Neamţ este construită pe jumătate în pământ, iar interiorul se prezintă pe două nivele

Hotel abandonat în aria de protecţie a monumentului
Declarată monument istoric de către Academia Română, şi mai apoi introdusă în patrimoniul UNESCO, cea mai veche sinagogă de lemn din Europa, care a scăpat de vitregiile vremurilor, de incendii şi alte catastrofe, nu a scăpat de intervenţia unor şacali imobiliari care, cu concursul primarului Gheorghe Ştefan, au început în anul 2005 construirea în proximitatea sinagogii, pe fonduri europene, a unui complex hotelier, abandonat 3 ani mai târziu, chiar în aria de protecţie a monumentului. Duţu Leibovici pare să nu se sinchisească prea mult de intervenţiile necurate ale afaceriştilor nemţeni, din cauza cărora un colos de beton, acum abandonat, sufocă practic micuţa sinagogă care a reuşit, în ciuda deselor perioade de restaurare, să păstreze linia sinagogilor din lemn construite în Polonia şi Boemia, dar şi o serie de obiecte originale. „Toate bârnele sinagogii au fost bătute în cuie de lemne. La renovare am pus nişte stâlpi pentru a menţine planeitatea, pentru că lemnul s-a uscat şi a început să prezinte joc. La fel cum a păţit biserica ortodoxă din Bulgaria, care a fost obligată de turci să aibă aşezămintele de cult nu mai înalte decât casele care erau în jur, adică numai cu parter, creştinii au săpat în pământ în aşa fel încât să aibă înălţimea suficientă în interior ca să se poată numi biserică, să nu fie o simplă casă de rugăciune. La fel au făcut şi evreii de aici, care au săpat în interiorul fundaţiei care exista, în aşa fel încât de la nivelul podelei să fie înălţimea suficientă pentru funcţionarea sinagogii”, a spus Duţu Leibovici.
Locul lui „înainte vreme...”
De la 1766 se mai păstrează doar construcţia exterioară din lemn. Cel mai vechi obiect păstrat este chivotul sau „urna sfântă”, locul în care se ţin sulurile sfinte, care datează de la 1835, an în care a fost sculptat de Şaraga Iţchok ben Moische. De asemenea, tot din perioada aceea se păstrează podiumul şi o rozetă aflată în capătul de sus al cupolei. Piese vechi, de asemenea, sunt şi cele 4 bănci din interiorul sinagogii, care datează de la 1850, perdelele care sunt în faţa chivotului, dar şi alte perdele ce au fost recuperate de la sinagogi care au existat în Piatra Neamţ, ce au fost expuse în sinagoga de lemn, spre aducere aminte.
Canapelele, la rândul lor, sunt din perioada interbelică, iar pe un perete se mai poate vedea o pictură datată 1900, ce reprezintă o imagine a Ierusalimului. „Până la 1900, într-o micuţă cămăruţă de la nivelul superior al sălii chivotului exista galeria pentru femei, pentru că la noi, la evrei, bărbaţii se roagă separat de femei. Pe la 1900, când a fost făcută noua construcţie, femeile au fost mutate. Sinagoga nu a fost niciodată încălzită până acum, când am făcut renovarea, cu excepţia părţii unde stăteau femeile, acolo unde s-a montat un godin şi evreicele puteau să aibă o atmosferă mai plăcută în perioada de iarnă”, a spus Duţu Leibovici.

La 1927, în Piatra Neamţ existau 3.680 de evrei care aveau la dispoziţie pentru rugăciune 24 de sinagogi ce adăposteau 114 suluri sfinte. Acum, Piatra Neamţ mai are doar două singogi, cea de lemn şi o alta, aflată în reparaţii în imediata apropiere, şi o comunitate de numai 70 de evrei.

Sinagoga în care lumina răposaţilor a fost tăiată
Din anul 2009, sinagoga de lemn s-a transformat în Muzeul de Istorie al Evreilor „Hary Solomon”, după numele fostului preşedinte al comunităţii, cel care de altfel a adunat majoritatea obiectelor de cult, documente şi fotografii care ilustrează viaţa comunităţii evreieşti din Piatra Neamţ. Datorită lui, evreii care trec pragul micului muzeu, dar şi vizitatori din alte confesiuni, pot să descopere urmele uneia dintre cele mai vechi comunităţi de evrei din ţară şi să vadă, pe un perete din muzeul sinagogii, portretele ce-i înfăţişează pe rabinii care au mai putut fi identificaţi, măcar după nume, de la anul 1806 încoace. Chiar în mijlocul sinagogii se află Bima, podiumul pe care stă aşezat pupitrul de la care se citeşte Torah, iar într-un alt colţ al sinagogii, ca nişte urne funerare, se înşiruie nişte globuri ciudate despre care Duţu Leibovici se grăbeşte să ne dezvăluie semnificaţia lor. „Înainte vreme, sala era iluminată cu becuri care atârnau din tavan, becuri îmbrăcate cu un abajur şi un glob. Enoriaşii care se simţeau datori sufleteşte faţă de răposaţii lor, ca să îi ţină în memoria colectivă, plăteau instalaţia respectivă şi pictau pe glob numele persoanei decedate şi dedicaţia. La renovarea din 2007, pompierii ne-au interzis să folosim acest sistem de iluminat, din cauza construcţiei din lemn”, a spus Duţu Leibovici.

Nelu Păunescu

Comunităţile de evrei din România, pe cale de dispariţie?
La 1927, în Piatra Neamţ existau 3. 680 de evrei care aveau la dispoziţie, pentru rugăciune, 24 de sinagogi ce adăposteau 114 suluri sfinte. Acum, Piatra Neamţ mai are doar două singogi, cea de lemn şi o alta, aflată în reparaţii în imediata apropiere, şi o comunitate de numai 70 de evrei. „Acum, duminică şi marţi, am îngropat doi, în cimitirul nostru dinspre Sărata, la poalele Muntelui Cozla. Eu fac parte din generaţia medie, de 74 de ani. Nu prea mai avem tineri în comunitate”, zugrăveşte Duţu Leibovici, în doar câteva cuvine cu o ironie amară, realitatea comunităţii evreieşti din Piatra Neamţ. Asupra evoluţiei populaţiei evreieşti din aceste locuri, mai exact a diminuării numărului de evrei din zona Neamului, s-a pronunţat şi Emil Nicolae, preşedintele Comunităţii evreilor din Piatra Neamţ. „Statisticile din ultimii ani sunt destul de sumbre în ce priveşte comunitatea noastră. Potrivit acestora, reiese că în Comunitatea Evreilor din Piatra Neamţ mai trăiesc acum doar 70 de etnici evrei, din totalul de 145 de membri, în timp ce în Comunitatea Evreilor din Roman mai sunt în jur de 20 de evrei”, a spus Emil Nicolae. Această situaţie se întâlneşte şi în Botoşani, acolo unde comunitatea condusă de David Iosif mai numără 60 de etnici evrei care se mai roagă în singura sinagogă rămasă din cele 70 de sinagogi şi case de rugăciuni câte existau la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Bârlad mai sunt în viaţă aproximativ 30 de evrei, în Dorohoi – 45 de evrei, iar în Iaşi doar 200 de familii de evrei.