Răzvan Theodorescu: „Clădirile Iaşului rămân un punct de atracţie important”

 Chiar dacă apreciază că Iaşul, în ansamblu, „începe să arate bine”, Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, a lansat un nou semnal de alarmă privind starea Muzeului de Istorie Naturală.

 Academicianul Răzvan Theodorescu a susţinut la Iaşi, în cadrul Congresului Internaţional al Universităţii „Apollonia” (ediţia a XXVI-a, 3 -5 martie), conferinţa „Moldova în civilizaţia românească premodernă”. Istoricul de artă, doctor în ştiinţe istorice, a analizat contextul cultural în care au apărut casele boiereşti, „palatele” care au făcut celebru, de-a lungul secolelor, oraşul celor şapte coline. De la „Micul Trianon”, o construcţie care fascinează încă, deşi este abandonată, până la Casa „Racoviţă”, unde îşi are sediul Institutul francez Iaşi, aceste palate au în comun „arhitecturi franţuzeşti sau neoclasice”, răspândite în toată zona Copoului. „Aceasta era o zonă inconfundabilă din acest punct de vedere, în secolul al XVIII-lea”, a amintit acad. Răzvan Teodorescu.

- Se poate spune că Palatul Culturii, a cărui redeschidere este aşteptată în luna aprilie, este o încununare a acestei preocupări pentru clădiri impunătoare, la Iaşi?

- Palatul Culturii este o construcţie târzie, faţă de cele de care am vorbit, de secol XVIII, o clădire demnă de Iaşi. Am constatat cu bucurie că restaurările au mers bine. Nu ştiu interiorul cum este, dar exteriorul este foarte frumos. Palatul Culturii este un simbol târziu al Iaşului cultural. E foarte important din acest punct de vedere, iar faptul că s-a restaurat este un mare succes. În perioada ministeriatului meu, Teatrul Naţional şi Mitropolia erau clădirile cu cele mai mari probleme, pentru că în zona aceea există nişte ape freatice care merg - aşa mi s-a spus de către specialişti - către Bahlui, şi făceau foarte dificile aceste lucrări. Am impresia că acum s-au găsit nişte soluţii pentru ele.

- Care consideraţi că este „punctul forte” al Iaşului? Prin ce ar putea atrage atenţia turiştilor?

- Clădirile Iaşului rămân un punct de atracţie important. Din acest punct de vedere, Iaşul este un oraş european. Nu-mi dau seama de viaţa culturală, atât cât o cunosc este demnă de capitala Moldovei, dar ceea ce este extraordinar la Iaşi, ca şi la Cluj, este sentimentul universitar. Îţi dai seama că este o cetate universitară şi lucrul acesta e foarte bun.

- Cum apreciaţi că arată Iaşul acum, în ansamblu?

- Iaşul începe să arate bine. Zona aceasta din preajma Palatului Culturii (Complexul Palas – n.red.) pe care am auzit-o criticată, mi se pare o găselniţă din punct de vedere urbanistic şi mai ales economic. Iaşul arată bine. Sigur că are locuri care sunt în suferinţă... Întotdeauna mă vor durea ochii când voi vedea Casa de Cultură de la poala Copoului, care este o oroare... Când eram senator de Iaşi am propus o butaforie, care să refacă strada Lăpuşneanu. S-a refăcut puţin, puţin... Muzeul Unirii arată foarte bine, între timp s-a refăcut şi Biserica Banu, de care eram foarte legat în copilărie, pentru că bunicul meu avea cabinetul chiar alături...

- Ce obiective din Iaşi aţi revăzut în această vizită?

- Am văzut cu bucurie că se refac intrarea şi celebrele cişmele turceşti de la „Sfântul Spiridon”, un monument important al Iaşului. „Golia” arată tot mai bine, chiar dacă eu am unele rezerve, minore... Trei Ierarhii a evoluat cum a evoluat, Mitropolia e tot mai la lumină... Din păcate, Sala „Elefant” este în mare pericol. Am abordat această problemă chiar în Aula Academiei Române, când am sărbătorit Unirea de la 24 ianuarie. Şi Sala „Elefant”, unde a fost ales pentru prima dată Cuza, şi Hotelul „Concordia” din Bucureşti, mai ales acesta din urmă, se află într-o stare absolut jalnică. După părerea mea, ar trebui ca aceste clădiri să cunoască, din punct de vedere al sentimentului patriotic, o grijă specială. Aici, la Sala „Elefant” - am trecut chiar azi pe lângă Muzeul de Istorie Naturală şi am făcut fotografii - lucrurile stau puţin mai bine decât la „Concordia”. Nu cum ar trebui, însă...

- În sensul că nu este o clădire părăsită, dar nici nu poate fi vizitată. Muzeul de Istorie Naturală face parte din structura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Cum vedeţi posibilă salvarea acestor clădiri?
- Pentru astfel de clădiri, trebuie accesate fonduri europene. Eu am ridicat această problemă ca fiind una de atitudine şi de imagine.
Gina POPA

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi este închis de trei ani
Începând cu luna mai 2013, Muzeul de Istorie Naturală este închis pentru public pe perioadă nedeterminată, urmând să intre în expertiză tehnică pentru consolidare.
Înfiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrâns de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri, acesta este primul muzeu de acest gen înfiinţat în Principatele Române. Instituţia avea drept scop să prezinte publicului din Iaşi „bogăţiile pământene şi subpământene ale Moldovei, precum şi curiozităţi din alte părţi ale lumii”.

Clădirea, cunoscută şi sub denumirea de Casa „Roset”, a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic. Cabinetul de Istorie Naturală a devenit cunoscut marelui public şi prin faptul că, în una din sălile acestuia, deputaţii din Partida Naţională au hotărât, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei. În sala declarată ulterior „Monument Istoric”, printre cei 30 de deputaţi se aflau cei mai înflăcăraţi patrioti pentru unirea Ţărilor Române: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Miclescu, Nicolae Şuţu etc. Vasile Alecsandri nota, într-o scrisoare către fratele sau, Iancu Alecsandri: „nouă, celor adunaţi aici ni se dădu numele de Gruparea de la elefant”. Prin refacerea lui, după pierderile suferite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi ulterior, sub îndrumarea Universităţii „Al.I. Cuza” muzeul a devenit o prestigioasă instituţie ştiinţifică şi culturală. (www.bio.uaic.ro)