„Sunt norocoasă că fac parte dintr-o familie de muzicieni”

 Interviu cu Mădălina Ivancia, unul dintre cei mai îndrăgiţi olimpici ai Iaşului. Aceasta a câştigat, trei ani la rând, locul întâi la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, iar în palmares are peste 30 de premii.

Mădălina Ivancia este o adolescentă frumoasă şi talentată, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Octav Băncilă”. Cântă la vioară din frageda pruncie şi vorbeşte foarte rar despre premiile şi medaliile ei. Ea lasă talentul să dovedească măiestria, în timp ce arcuşul mângâie corzile viorii. Am discutat cu Mădălina despre muzică, despre vise şi despre familia ei în care toată lumea cântă.

 

- Cum ai ales vioara? De cât timp cânţi?

- Părinţii mei sunt cei care m-au îndrumat spre muzica, dar instrumentul eu l-am ales. Când aveam 4 ani, eram fascinată de sunetele viorii mamei mele pe care deseori le auzeam. Nu a mai trecut mult timp, iar pe la 6 ani am început studiul viorii. Am lucrat cu dna prof. univ. Elena Ovănescu, de la Universitatea de Arte „George Enescu”. A fost o colaborare minunată, şi acum lucrez tot cu dumneai.

- Care a fost primul spectacol? Ce piesă îţi place cel mai mult?

- Primul concert pe care l-am susţinut a fost la vârsta de 6 ani. Nu era chiar un concert în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă un foarte mic recital pe care l-am susţinut în sufrageria casei, acompaniată de doamna profesor la pian şi mama la vioară. Am avut şi public, rudele şi apropiaţii familiei. A fost un moment deosebit. Şi acum îmi amintesc emoţiile puternice şi nerăbdarea de a cânta pe mica scenă improvizată. O piesa preferată nu cred că am. Îmi este greu să aleg dintre atâtea capodopere. Îmi place foarte mult să interpretez lucrări scrise de Paganini, Kreisler, Hachaturian, Enescu şi lista poate continua.

- Cât lucrezi zilnic? La câte concursuri ai fost şi care ţi-a plăcut cel mai mult?

- Am participat de-a lungul timpului la multe concursuri, atât naţionale, cât şi internaţionale. Din fiecare competiţie am învăţat câte ceva şi astfel am reuşit să evoluez. Printre premiile de care sunt foarte mândră se numără locul întâi la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, câştigat în ultimii 3 ani – 2014, 2015 şi 2016, Premiul Asociaţiei Lira de Aur 2016, Premiul I la Concursul Internaţional de Vioară «J. Brandeisz», Premiul al III-lea la Concursul Internaţional A«rthur Grumiaux» (Belgia – n.r.), dar şi Trofeul Concursului «Les Cles d Or» (Franţa – n.r.). Concursul Internaţional de Vioară «Josef Brandeisz» la care am participat anul acesta reprezintă pentru mine o experienţă deosebită. A fost o competiţie strânsă, concurenţi din foarte multe ţări, iar juriul a fost unul de elită. Sunt şi bursieră a Programului Bursele stART -Şcoala de valori a Fundaţiei MOL şi a Fundaţiei «Principesa Margareta a României», în cadrul căreia am participat la numeroase concerte.

- Nu-mi spui nimic de olimpiade?

- Anul acesta, ca şi în anii precedenţi, am luat locul I la Olimpiada Națională de Interpretare Vocală, Instrumentală și Studii Teoretice. A avut loc în aprilie, la Bucureşti, iar la clasa a IX-a au fost cei mai mulţi concurenţi. Olimpiada este o competiţie importantă, iar locul întâi este râvnit de către toţi concurenţii. Am avut emoţii, dar au fost constructive.

- Ai o vioară preferată?

- Cânt la o vioară obişnuită, dar dragă mie. Instrumentul reprezintă pentru mine cel mai valoros lucru pe care îl am, dar mi-aş dori foarte mult să am o vioară mai bună. Contează enorm să ai un instrument cât mai performant care să te ajute.

- Care sunt maeştrii care îţi plac cel mai mult? Cât exersezi zilnic?

- Printre muzicienii pe care îi urmăresc şi apreciez îndeosebi se numără David Oistrah, Itzak Perlman, Leonidas Kavakos. Studiez la vioară fără cronometru atât cât consider că am nevoie. Îmi plac să învăţ şi la alte discipline, vreau să am o cultură generală cât mai bogată.

- Ce planuri ai pentru următorul an şcolar?

- Orice artist visează să ajungă la cît mai multe recitaluri, să ofere cât mai mult din bucuria lui. Îmi place să împărtăşesc publicului din ceea ce simt şi fac asta prin intermediul viorii. În anul ce va începe în septembrie vreau să particip la câteva concursuri, să susţin în continuare concerte şi recitaluri. Pentru viitor? Aş vrea să-mi continuu studiile în străinătate.

- Povesteşte-ne despre familia ta, ştiu că sunteţi mulţi artişti.

- Sunt norocoasă că fac parte dintr-o familie de muzicieni. La noi toată familia cântî, toţi slujim muzica. Bunicul meu a fost oboist la Filarmonica «Moldova» Iaşi, cântă şi mătuşile, şi părinţii mei. Tatăl meu este clarinetist,iar mama este violonistă. Ei sunt cele mai importante modele pe care le urmez. Este ideal să ai pe cineva care să te susţină şi să ţi fie mereu alături în ceea ce faci. Am un frate de 10 ani care studiază violoncelul şi sper ca în viitor să cântăm împreună.

- Cum a fost copilăria ta?

- Frumoasă, plină de muzică, dar şi de culoare. Îmi plăcea să desenez, aveam o mare pasiune pentru pictură şi ori de câte ori prindeam blocul de desen îl umpleam cu peisaje, personaje din cărţi, desene animate. Obişnuiam să desenez viori şi instrumente muzicale, iar în timp arcuşul a câştigat în faţa penelului.

- Ce pasiuni mai ai? Ai timp liber, ce îţi place să mai faci?

- În puţinul timp liber pe care îl am, îmi place să citesc, să mă plimb sau să cânt la pian. Cartea mea preferată este Alchimistul, de Paolo Coelho. Cred că te ajută să înţelegi mai bine legătura dintre om şi Univers şi, în acelasi timp, îţi schimbă concepţia despre viaţă.

- Dacă ar fi să renunţi, prin absurd, la vioară ce te-ai vedea făcând?

- Nimic altceva. Nici nu vreau să-mi închipui cum ar fi să renunţ la vioară.

A consemnat Maura ANGHEL

„Sunt o elevă de nota 10 care adoră ceea ce face” – Mădălina Ivancia